Psalmi 137:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ De cerul gurii, să îmi fie Lipită limba, dacă eu Nu îmi voi aminti mereu, De tine. Dacă-n clipe grele, Culme a bucuriei mele, Nu am să fac din tine, mie – Lipită – limba să îmi fie!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ Limba mea să se lipească de cerul gurii mele, dacă nu-mi voi aminti de tine și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Dacă nu îmi voi aminti de tine și dacă nu voi face din Ierusalim cea mai mare bucurie, limba mea să se lipească de partea de sus a gurii mele!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalím culmea bucuriei mele!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Să mi se lipească limba de cerul gurii mele, de nu‐mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune Ierusalimul în capul bucuriei mele.

Psalmi 137:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 29:10

Chiar căpetenia tăcea – De-al gurii cer, i se lipea

Iov 31:22

Atuncea, de la subțiori – Din umeri – brațele să-mi cadă Și să se sfarme! Să mă vadă Cu toții, că sânt vinovat!

Psalmi 22:15

Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.

Psalmi 84:10

O zi, cu Tine, se vădește Că mult mai mult ea prețuiește, Decât o mie, rânduite În altă parte-a fi trăite. În pragul Casei cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Aș vrea, mereu, să locuiesc, Decât să mă adăpostesc În corturi bine pregătite, De răutăți doar locuite!

Isaia 41:17

Cei care sunt nenorociți, Precum și cei ce sunt lipsiți, Caută apă ca să bea, Însă nu au parte de ea. Chiar și-a lor limbă s-a uscat, De setea ce i-a încercat. Eu, Domnul, îi voi asculta Și ne-ncetat cu ei voi sta, Căci Eu, Domnul lui Israel, Nu îi voi părăsi, defel.

Plângerile 4:4

Sugarului i s-a lipit Limba, de cerul gurii – iată – Că e, de sete-acum, uscată. Pruncii cer pâine; nimenea, Însă, nu poate să le-o dea.

Езекиел 3:26

Ca să lipească limba ta, De cerul gurii, mut să fii, Să nu mai poți, nicicând, să vii, Ca să îi mustri. Iată, ei – Adică oamenii acei – Sunt doar o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!”

Matei 6:33

Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.

Fapte 20:24

Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.

Filipeni 1:20

Nădejdea mea-i în Cel de Sus, Și știu, într-adevăr, prea bine, Că nu voi fi dat de rușine – Apoi – în față-I, cu nimic. De-aceea, pot ca să vă zic, Cum că Hristos, întotdeauna, În al meu trup, va fi într-una, Cu îndrăzneală, proslăvit Prin viața mea, necontenit; Și proslăvit, de-asemenea, Va fi El și prin moartea mea.