Psalmi 135:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ El face să se ridice norii de la capătul pământului; El trimite fulgere care vestesc ploaia și scoate vântul din cămările Lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ El determină norii să se ridice de la capătul pământului. Iahve trimite fulgerele care anunță ploaia; și aduce vântul din camerele lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Face să se ridice nori de la marginile pământului, fulgere a făcut pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ El face să se suie aburii de pe marginile pământului; el face fulgerele pentru ploaie; el scoate vântul din vistieriile sale.

Psalmi 135:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 18:1

Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.”

Iov 5:10

Și fără număr. Pe câmpie, El face, ploaia, ca să vie. El ne dă apă, pe pământ. Toate, prin voia Lui doar, sânt.

Psalmi 107:25

Vânturi a pus, să sufle tare Și a iscat valuri în mare.

Psalmi 148:8

Zăpadă, grindină și foc, Ceață și vânturi – la un loc – Laudă dați-I Domnului, Când împliniți porunca Lui!

Psalmi 78:26

Să sufle, El a poruncit, Vântului de la răsărit Și miazăzi, de a plouat

Ieremia 10:13

La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Ieremia 51:16

La glasul Lui, urlă speriate Și apele în cer aflate. De către El, ridicați sânt Norii, din margini de pământ. El face ploaia să pornească Și fulgerele să se nască. În urmă, din cămara Lui, Scoate suflarea vântului.

Iona 1:4

Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.

Zaharia 10:1

Cereți ca Domnul să dea iară, Ploaia ce cade-n primăvară. El scoate fulgerele – iată – Și dă o ploaie-mbelșugată, Făcând astfel ca să învie Toată verdeața din câmpie.

Ioan 3:8

Tu, vântul, îl auzi vuind Și-l simți când bate, neștiind, De unde, el, spre tine-aleargă, Nici încotro are să meargă, Purtat pe aripi de văzduh; Așa-i și cel născut din Duh.”