Psalmi 132:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Cei cari sunt preoți prin menire, Se-mbrace în neprihănire, Iar credincioșii Tăi să vie Cu strigăte de bucurie!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ Preoții Tăi să se îmbrace cu dreptatea, iar credincioșii Tăi să strige de bucurie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Preoții Tăi să se îmbrace cu dreptate; iar slujitorii Tăi loiali să strige de bucurie!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Preoții tăi să se îmbrace în dreptate și credincioșii tăi să strige de bucurie.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Preoții Tăi să se îmbrace în neprihănire și credincioșii Tăi să scoată strigăte de bucurie!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Preoții tăi să se îmbrace cu dreptate și sfinții tăi să strige de bucurie.

Psalmi 132:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Cronici 6:41

Doamne, vino să afli tihnă, La locul Tău, pentru odihnă. Adă – cum ai găsit cu cale – Chivotul măreției Tale! Înveșmântați în mântuire, Fie-ai tăi preoți. Fericire, Să aibă prea iubiții Tăi, Și bucurii, pe-ale lor căi!

Iov 29:14

Doar cu dreptatea, și-ntărit, De-mbrăcăminte i-am slujit. Neprihănirea, drept manta, Turban care pe cap îmi sta Mi-a fost mereu. Eu, orbului,

Psalmi 104:1

Suflet al meu, pe Dumnezeu, Să-L binecuvintezi mereu! Doamne, Tu ești Acela care Te-areți nemărginit de mare! În străluciri ești îmbrăcat Și-n măreție-nveșmântat!

Psalmi 132:16

Toți credincioșii au să vie Cu strigăte de bucurie. Iată dar ce am să mai fac: Pe ai săi preoți îi îmbrac În straie mândre și bogate, Din mântuire doar, lucrate.

Psalmi 149:5

Să chiuie de veselie Săltând – apoi – de bucurie Toți credincioșii Domnului, Înveșmântați în slava Lui! Toți credincioșii din popor Să chiuie, în patul lor!

Psalmi 47:1

Bateți din palme voi, popoare, Și înălțați, fără-ncetare, Mari strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Spre-Acela care e mereu, Adervăratul Dumnezeu!

Psalmi 68:3

Care-s neprihăniți – doar ei – Saltă mereu, de veselie Și nu mai pot de bucurie.

Psalmi 70:4

Să aibă numai bucurie Și parte doar de veselie Toți oamenii care, mereu, Îl caută pe Dumnezeu! Aceia care dovedesc Că mântuirea-Ți o iubesc Să strige dar, necontenit: „Domnul să fie preamărit!”

Psalmi 93:1

Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Isaia 65:14

„Ai Mei robi – iată – vor cânta, Căci inima le va sălta De veselie și plăcere, Iar voi striga-veți, de durere. În suflete, o s-o simțiți Și veți boci, adânc mâhniți, În duhurile voastre-apoi.

Țefania 3:14

Fiica Sionului să vie Cu strigăte de bucurie! De veselie plin, la fel, Să strige dar, și Israel! Veselă saltă! Te ridică Și tu, cea care îi ești fiică Ierusalimului! Să-ți fie Sufletul plin de veselie!

Zaharia 9:9

Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!

Romani 13:14

Acum, luați dar seama bine, Și îmbrăcați-vă frumos, În Domnul nost’, Iisus Hristos. Grijă, de-acum, dragii mei frați, Nu trebuie să mai purtați Față de firea pământească, Să nu-i treziți pofta firească.”

1 Petru 5:5

La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.

Revelația 19:8

In alb, să-mbrace – a primit – Strălucitor, fin și curat. (Inul subțire a-nsemnat Faptele sfinților, vădite A fi, mereu, neprihănite.)

Judecători 5:31

Așa să piară toți cei răi, O Doamne, toți vrăjmașii Tăi! Însă acei ce Te iubesc, Ca soarele se dovedesc, Când peste-naltul cerului Se-arată, în puterea lui.” Țara a căpătat odihnă, În patruzeci de ani de tihnă.