Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 132:14 - Biblia în versuri 2014

14 „Acesta este locul Meu, Unde voi locui mereu. Aici Mă voi fi odihnit, Căci acest loc, Eu l-am dorit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l-am dorit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, pentru că l-am dorit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 „Acesta este locul meu de odihnă pentru totdeauna, aici voi locui, pentru că lucrul acesta îl doresc”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 „Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Acesta este locul meu de odihnă în veac; aici voi locui, căci l‐am dorit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 132:14
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Acuma, eu Ți-am căutat Un loc și-apoi am ridicat O casă cari, a Ta, să fie, Unde să stai Tu, pe vecie!”


Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic De-această casă, eu? Nimic.


Domnul, atunci, a cuvântat: „Iată că Eu te-am ascultat, Căci rugăciunea ți-o primesc – Și cererea ta – și sfințesc Casa pe care ai zidit-o, Pe care tu Mi-ai dăruit-o, Ca ochii, inima și-al Meu Nume să fie-n ea, mereu.


David spusese: „Dumnezeu A dat odihnă, tot mereu, Poporului Său, Israel; Iar la Ierusalim, astfel, E locul Lui, cari – pe vecie – Drept locuință o să-I fie.


Doamne, Te scoală să ai tihnă, La locul Tău pentru odihnă! Tu și al Tău chivot să fiți Acolo, ca să locuiți!


Cei care în Sion v-aflați, Pe Domnu-L binecuvântați! Iată că Domnul – precum știm – Se află în Ierusalim. Pe Domnu-L binecuvântați, Necontenit, și-L lăudați!


Oare de ce îl pizmuiți Pe muntele lui Dumnezeu, Ales fiind spre-a fi mereu, Locaș împărătesc? Se știe Că Domnul, pentru veșnicie, În el are să locuiască Și are să împărățească.


Suit-ai pe-nălțimi apoi, Unde-ai luat prinși de război; Și oameni ai luat în dar. Cei răzvrătiți veni-vor iar, Ca lângă Domnul Dumnezeu Să locuiască, tot mereu.


Cortu-n Salem Și-l are El Și-n muntele Sionului Se află locuința Lui.


Iar porțile Sionului, Iubite îi sunt Domnului, Mai mult chiar decât Îi sunt toate Locașurile ce-s aflate, În Iacov, azi. Necontenit,


La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?


Eu și copiii mei, la fel, Semne suntem, în Israel, Din partea Celui cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Avându-Și locuința Lui, În muntele Sionului.


Sângele ce a fost vărsat – Pe care nu l-am răzbunat Încă – am să-l răzbun de-ndată. După aceea, Domnul, iată Că spre Sion o să pornească, Acolo ca să locuiască.”


Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.


De-asupra. Cine a jurat Pe Templu – în același fel – Jură pe Cel cari șade-n el.


Astfel, prin El – în trupul Lui – Toți, laolaltă, se adună, Zidiți fiind ca, împreună, Să fie un locaș, mereu – Prin Duhul – pentru Dumnezeu.”


Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,


Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ