Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 132:11 - Biblia în versuri 2014

11 Atunci, făcut-a jurământ Lui David, căci l-a ascultat. Domnul, apoi, i-a arătat Ce este adevărul. El Nu se va-ntoarce-n nici un fel, De la ceea ce a jurat: „De-un fiu al tău, vei fi urmat. Acest fecior are să vie Pe al tău scaun de domnie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

11 Domnul i-a jurat lui David credincioșie. El nu-Și va retrage promisiunea: „Îl voi pune pe tronul tău pe unul dintre urmașii tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Iahve i-a jurat lui David, spunându-i adevărul; și nu se va răzgândi. El a zis: „Voi pune pe tronul tău pe unul dintre urmașii tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Domnul i-a jurat lui Davíd într-adevăr și nu-și va retrage cuvântul: „Din rodul trupului tău voi pune pe tronul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Domnul a jurat lui David adevărul și nu Se va întoarce de la ce a jurat: „Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Domnul a jurat lui David în adevăr; nu se va abate de la aceasta: Voi pune din rodul trupului tău pe scaunul tău de domnie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 132:11
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Când zilele ce-s hărăzite – A fi, de tine viețuite – Se împlinesc, vei fi luat Și lângă-ai tăi părinți, culcat. Eu am să-ți dau un copilaș Și-am să-ntăresc, prin ăst urmaș, Împărăția-n Israel.


El Îmi e fiu și îi sunt Tată. De face rău, îl pedepsesc Și cu nuiaua, îl lovesc. Nuiaua fi-va omenească, Iar lovituri ce-o să primească, Tot omenești s-or arăta.


Casa și-mpărăția ta – În fața Mea – mereu vor sta, Iar al tău scaun de domnie Tare va fi, pentru vecie.”


Și în auzul tuturor, Le zise slujitorilor: „Mă ascultați! Domnul, pe care, Neamul lui Israel Îl are, Să fie binecuvântat În veci, pentru că El mi-a dat, Azi, un urmaș care să fie, Pus pe-al meu scaun de domnie, Și pentru că, viață, mi-a dat, Să-l văd, în locu-mi, așezat!”


Acum, Doamne-al lui Israel, Să faci, mereu, în așa fel, Încât făgăduința dată, Față de David – al meu tată – Să se-mplinească ne-ncetat, După cum Tu ai cuvântat Când ai rostit: „Necontenit – În față-Mi – nu vei fi lipsit De fii, care apoi să vie Pe al tău scaun de domnie, În Israel să-mpărățească. Urmașii tăi să se păzească Și ne-ncetat, seama să ia, Spre a umbla pe calea Mea, Precum făcut-ai tu, mereu.”


Acum Doamne-al lui Israel, Să faci mereu, în așa fel Încât făgăduința dată Față de David – al meu tată – Să se-mplinească ne-ncetat, După cum Tu ai cuvântat, Când ai rostit: „Necontenit – În față-Mi – nu vei fi lipsit De fii, care apoi să vie Pe al tău scaun de domnie, În Israel să-mpărățească. Urmașii tăi să se păzească Și ne-ncetat seama să ia, Spre a umbla pe calea Mea, Precum făcut-ai tu, mereu.”


Atunci al tău jilț de domnie Va fi-ntărit, pentru vecie, În mijlocul lui Israel Cum i-am promis Eu – de alt fel – Lui David când i-am spus: „Să știi Că tu, lipsit, nu ai să fii De un urmaș care să vie Pe al tău scaun de domnie, Din mijlocul lui Israel.”


Domnul, din ceruri, a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată că Tu Te dovedești, Preot în veac precum că ești, După o rânduială care, Numai Melhisedec o are.”


Dar nu Mă voi îndepărta, Iar bunătatea Mea va sta, Mereu, cu ei, ca să nu fie – Cumva, a Mea credincioșie Ajunsă de minciună. Iată,


Atuncea când l-am încheiat, Pe-a Mea sfințenie am jurat. Cum aș putea să îl mint Eu, Pe David, care-i rob al Meu?


Ca luna ea are să fie, Să dăinuie în veșnicie, Ca martorul acel pe care, Cerul, drept credincios, îl are.


Minunile-Ți sunt lăudate, Doamne, de cerurile toate! Laudă sfinți-n adunare, Credincioșia Ta cea mare!


Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?


El fi-va mare – cum nu-i alt’! – Și Fiu, al Celui Prea Înalt, Va fi numit. Are să-I fie – De Domnul – jilțul de domnie Al Tatălui Său David, dat.


David a fost, însă, prooroc Și a știut că Dumnezeu – Precum la-ncredințat mereu, Prin jurământ – va ridica Și pe-al său tron îl va urca, Pe un urmaș al său. Astfel,


Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,


Acela care S-a vădit Tărie-a fi, necontenit, În Israel, nu Se căiește Și niciodată nu mințește, Căci El nu-i om, să-i pară rău.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ