Psalmi 131:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Eu n-am o inimă-ngâmfată, Nici – de trufie – încărcată Nu mi-e privirea. Domnul meu – Iată – un simplu om sunt eu. Nu mă ocup de lucruri cari Sunt prea înalte și prea mari.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ Doamne, inima mea nu este arogantă, iar privirea mea nu este mândră. Nu umblu după lucruri prea mari și prea mărețe pentru mine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Doamne, inima mea nu este arogantă; și privirile mele nu sunt sfidătoare. Nu urmăresc să mă implic în activități pentru care nu sunt competent.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Cântare a treptelor. A lui Davíd. Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată, nici nu privesc cu trufie; nu umblu după lucruri prea mari și prea înalte pentru mine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufașe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari și prea înalte pentru mine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Doamne, nu mi s‐a îngâmfat inima, nici nu mi s‐au înălțat ochii, nici nu umblu în lucruri mari, nici în lucruri prea minunate pentru mine.

Psalmi 131:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 6:22

Precum că și mai de nimic, Am să m-arăt și că doresc De-acuma, să mă înjosesc Mai mult, în ochii mei, căci știu Că-n mare cinste am să fiu Apoi, în ochii tuturor, Și chiar în ai slujnicelor De care, tu mi-ai pomenit.”

Iov 42:3

„Cine este acela care, În nebunia lui cea mare, Încearcă să Mă judece Și planul să-Mi întunece?!” „Da, am vorbit făr’ să gândesc, Despre minuni ce depășesc Puterea mea de a pricepe.”

Psalmi 101:5

Pe-acela care s-a vădit Că în ascuns și-a clevetit Aproapele, îl nimicesc. Pe-aceia cari, trufași, privesc, N-am să îi sufăr, niciodată.

Psalmi 122:1

Simțesc o mare bucurie, Atunci când mi se zice, mie, „Haidem la Casa Domnului!”

Psalmi 124:1

De n-ar fi fost Domnul cu noi, De nu era Domnul apoi De partea noastră pe-al nost’ drum – Să spună Israel, acum! –

Psalmi 133:1

Plăcut e, frații când se-adună Să locuiască împreună!

Psalmi 139:6

Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde.

Proverbe 21:4

Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat.

Ieremia 17:16

Tu știi, prea bine, cât de mult Voit-am eu să Te ascult. M-am dovedit ascultător Și am primit să fiu păstor. N-am vrut să vină, peste fire, Zilele de nenorocire. Doamne, Tu știi că – negreșit – Lucrul acest nu l-am dorit. Cuvintele spuse de mine Știute sunt de către Tine.

Ieremia 45:5

Însă, ce faci tu, bunăoară? Umbli doar după lucruri cari Se-arată precum că sunt mari? Uită de lucrurile-acele Și nu mai umbla după ele! Căci iată, peste toată firea, Aduce-voi nenorocirea. Făpturile nu vor putea Să se ferească-atunci, de ea. Dar ție, pradă de război, Chiar viața ta ți-o dau apoi, În toate locurile-n care Te va purta a ta cărare.”

Numeri 12:3

Moise-a fost blând, cum nu mai sânt Alții la fel, pe-acest pământ.

Matei 11:29

Haideți! Luați toți, jugul Meu Și-asemeni Mie fiți, căci Eu Sunt blând, cu inima smerită. La Mine poate fi găsită Odihna-atât de necesară Pentru sufletul vost’. Ușoară

Fapte 20:19

Plin de smerenie-am slujit, Cu multe lacrimi, Domnului, În mijlocul necazului Și-a încercărilor pe care Le ridicau, fără-ncetare, Iudeii, uneltind mereu.

Romani 11:33

Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese!

Romani 12:16

Un lucru, să mai țineți minte: S-aveți aceleași simțăminte, Unii față de alții. Stați, Doar în smerenie. Nu umblați După un lucru socotit Înalt, ci stați la cel smerit. Să căutați a fi deștepți: Nu vă dați, singuri, înțelepți.”

Deuteronom 17:20

În felu-acesta, negreșit, Nu-și va-nălța inima lui, Peste cea a poporului, Și-atunci, nici nu se va abate De la poruncile ce-s date, Spre dreapta sau spre stânga. El, În mijlocul lui Israel – Dacă așa se va purta – Ca împărat, mult timp va sta, Căci vor spori zile lui – Precum și-ale urmașului Pe care o să-l zămislească – Și mult pe lume-o să trăiască.”

1 Tesaloniceni 2:10

Martori ne sunteți voi, mereu – Și-asemenea, și Dumnezeu – Precum că, de la început, Purtare sfântă, am avut, Dreaptă, fără vreo meteahană, Și fără urmă de prihană.

1 Samuel 16:13

Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.

1 Samuel 16:18

Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”

1 Samuel 16:22

Un slujitor – la tatăl lui – Saul în grabă a trimis, Care, în acest fel, a zis: „Te roagă înălțimea-sa, Acum, pe David a-l lăsa, În slujba lui, căci a primit Trecere-n față-i, negreșit.”

1 Samuel 17:15

David se-ntoarse înapoi, La Betleem, la casa lui, Să pască turma tatălui.

1 Samuel 18:23

În taină, slugile s-au dus, La David, iar apoi i-au spus Acestea, la ureche doar. David le zise: „Credeți dar, Că-i simplu de-a fi însurat Cu fiica unui împărat? Eu sunt sărac. Nu am palate Și sunt de mică-nsemnătate.”