Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Psalmi 123:3 - Biblia în versuri 2014

3 Doamne, a Ta milă o vrem, Căci de dispreț sătui suntem.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Arată-Ți bunăvoința față de noi, Doamne, arată-Ți bunăvoința față de noi, căci suntem atât de sătui de dispreț!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 „Ai milă de noi, Doamne! Implorăm mila Ta, pentru că suntem atât de săturați de desconsiderări!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem prea sătui de ocară!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreț;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Îndură‐te de noi, Doamne, îndură‐te de noi; căci suntem foarte sătui de dispreț;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Psalmi 123:3
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Chiar când chivotul Domnului Pătrunse în cetatea lui, Mical, acasă, se găsea Și pe fereastră, ea privea. Când l-a zărit pe împărat, Lângă chivot, cum a jucat, În inimă a și simțit Cum că dispreț i-a încolțit, Față de el. David a dus


Când l-au găsit, au cuvântat: „Venim să-ți înmânăm solia De la-mpăratul Ezechia. Ascultă dar, ceea ce-a zis, Atuncea când el ne-a trimis: „Aceasta e o zi amară: E de necaz și de ocară. Zi de pedeapsă se arată Și gata e să se abată Peste-al Iudeilor popor. Din pântecele mamelor, Copiii stau să se ivească, Dar nu-i putere să se nască.


Casnicii mei, și-ai mei argați, Privesc la mine-nspăimântați, De parcă nu m-au mai văzut. Le sunt străin. Necunoscut, În ochii lor, ajuns-am eu.


Domn al neprihănirii mele, Răspunde-mi când strig către Tine! Scoate-mă-n larg, în clipe grele, Când strâns sunt. Ai milă de mine! Ascultă Doamne, ruga mea!


Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


Să-și dea, celui ce îl lovește, Obrazul și să cate iară, Ca să se sature de-ocară,


Nu vei mai auzi – de-acum – Batjocurile, nicidecum, Și nici ocara tuturor Popoarelor neamurilor. De-aceea, n-ai să-ți mai lovești Neamul și n-ai să-l nimicești” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


De-aceea, tu să prorocești, Căci trebuie ca să vorbești Despre ținutul cel pe care Țara lui Israel îl are. În felu-acesta tu să spui Văilor, dealurilor lui. Vorbește dar, și munților Și tuturor râurilor: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vorbesc în marea-Mi gelozie Și în aprinsa Mea urgie, Căci suferiți cu-a voastră țară, Necontenit, numai ocară De la popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ!”


Mulți Farisei, ce-L ascultau, Mari iubitori de bani, erau; Ei își băteau joc, de Iisus,


Erau mulți cei care ședeau, Pe „Căpățâna”, și priveau. Fruntași-și băteau joc de El, Zicând mereu: „Iată-L pe-Acel Care, pe mulți, i-a mântuit! Acuma, șade răstignit, Deși ar face foarte bine Ca să se mântuie pe Sine, Dacă-i Hristos! – cum spunea des, Că-i al lui Dumnezeu Ales!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ