Psalmi 123:2 - Biblia în versuri 2014

² Așa cum ochii robilor Se uită la stăpânii lor Și după cum roaba privește La ceea pentru cari slujește, Așa privim și noi, mereu, Către al nostru Dumnezeu, Până se va-ndura și-apoi, El va avea milă de noi.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Cum se uită ochii slujitorilor la mâna stăpânilor lor, și ochii slujitoarei – la mâna stăpânei ei, tot așa privesc și ochii noștri la Domnul, Dumnezeul nostru, până Își va arăta bunăvoința față de noi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ochii noștri sunt îndreptați spre Iahve așa cum privesc ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor și cei ai servitoarei spre mâna stăpânei ei. Privim spre Dumnezeul nostru până va avea milă de noi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Iată, ca ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor, ca ochii slujitoarei spre mâna stăpânei sale, așa sunt ochii noștri [îndreptați] spre Domnul Dumnezeul nostru până când ne va arăta îndurarea sa!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor și ochii roabei la mâna stăpânei ei, așa se uită ochii noștri la Domnul Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Iată, ca ochii slugilor către mâna stăpânilor lor, ca ochii unei slujnice către mâna stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până se va îndura de noi.

Psalmi 123:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 32:26

Apoi i-a spus: „Eu mă grăbesc! Mă lasă! Zorii se ivesc!” „Dă-mi binecuvântarea ta! Te las doar de-o voi căpăta!” – Răspunse Iacov. Omu-acel

Geneza 49:18

În sprijinul lui Dumnezeu, Are nădejde duhul meu.

1 Regi 1:20

Tot Israelul și-a-ndreptat Ochii, spre tine, ca să știe Cine anume o să fie Pus – după tine – împărat.

2 Cronici 20:12

Nu ai să-i judeci Tu, pe ei? Căci noi, acum, suntem acei Cari, de putere, sunt lipsiți. Avem doar ochii ațintiți Spre Tine, Doamne, și-așteptăm Sprijinul Tău să-l căpătăm!”

Psalmi 119:82

Privirile mi s-au topit După a Ta făgăduință Și zic, cuprins de suferință: „Când mă vei mângâia Tu, oare?”

Psalmi 25:15

Ochii, spre Domnul, întorc eu, Căci El îmi scoate, tot mereu, Picioarele din lațul care Întins e, pe a mea cărare.

Luca 18:1

Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus, Voind – în ăst fel – a le spune, Că trebuie, în rugăciune – De vrei ca să fii ascultat – Să stăruiești, neîncetat, Să nu te lași, ci, tot mereu, Să-I înalți rugi, lui Dumnezeu.

Iosua 10:6

Cei ce-n cetate s-au aflat, La Iosua, soli, au trimis – Lângă Ghilgal – și-astfel i-au zis: „Dă-ne, degrabă, ajutor, Căci capii Amoriților, Cari sus la munte locuiesc, Ne-atacă și ne nimicesc!”

Iosua 9:23

Sunteți de-acuma, blestemați Ca în robie doar, să stați, Apă și lemn cărând mereu, La casele Domnului meu.”

Iosua 9:27

Din ziua ‘ceea, neamul lor Ajunse-a fi-ntrebuințat Doar pentru-al lemnelor tăiat Și pentru-a scoate apa care, A lui Israel adunare, Neîncetat, o folosea. Lemne duceau, de-asemenea, Pentru altarul Domnului, Cu apa necesară lui. Ei le cărau – bine-nțeles – În locul care-a fost ales Pentru altar, de Dumnezeu; Aceasta fac și azi, mereu.