Psalmi 113:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Domnul Își pleacă-a Lui privire, Ca să Se uite peste fire, Să știe toate câte sânt, În ceruri sus și pe pământ.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ și totuși Se apleacă privind spre ceruri și spre pământ?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ și totuși Se apleacă să privească spre cer și spre pământ!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ care își pleacă privirea să vadă [ce se petrece] în cer și pe pământ?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ El Își pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri și pe pământ.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ care se coboară să privească peste ceruri și peste pământ?

Psalmi 113:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 15:15

Iar dacă Domnul nu se-ncrede În sfinții Săi, și dacă vede Necurăția cerului,

Iov 28:24

El, vede totul, pe pământ – Toate câte, sub soare, sânt.

Iov 4:18

Când Dumnezeu află pricină La îngeri – căci și ei greșesc? Dacă în cei care-L slujesc, Nu se încrede Dumnezeu – Găsindu-le greșeli, mereu –

Psalmi 11:4

În Templul Său cel sfânt, mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Iar al Său scaun de domnie, În veci, în cer are să fie! Mereu, din ceruri, ochii Lui Privesc la fiii omului.

Psalmi 138:6

Domnul e sus, dar – negreșit – Vede pe cel ce e smerit Și îl cunoaște de îndat’, Pe cel care e îngâmfat.

Psalmi 33:14

Vede – din locuința Lui – Ființele pământului.

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 6:2

Deasupră-I, serafimi erau, Cari șase aripe aveau. Două aripi le-au folosit Când fața și-au acoperit. Cu alte două-și înveleau Picioarele, și foloseau Două aripi pentru zburat.

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.