Psalmi 106:5 - Biblia în versuri 20145 Neprețuita bucurie, Pe care Tu, mereu, o dai, Aleșilor pe care-i ai. Arată-mi fericirea lor, Lăsată pentru-al Tău popor, Să pot a mă mândri și eu, Cu moștenirea Ta, mereu! အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească5 ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău și să Te laud împreună cu moștenirea Ta. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20185 ca să văd prosperitatea celor aleși de Tine, să fiu satisfăcut de bucuria poporului Tău și să Te laud împreună cu aceia care sunt moștenirea Ta. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20205 ca să vedem fericirea aleșilor tăi, să ne bucurăm de bucuria neamului tău și să ne mândrim cu moștenirea ta! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 ca să văd fericirea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău și să mă laud cu moștenirea Ta! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19315 ca să văd fericirea aleșilor tăi, să mă bucur de bucuria neamului tău și să mă laud cu moștenirea ta! အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!
Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”
Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!
Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;
De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?