Psalmi 102:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Inima mea este lovită Și e ca iarba ofilită. Chiar și de pâine, uit mereu.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Inima-mi este rănită și se usucă precum iarba, căci uit să-mi mănânc pâinea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Sunt tăiat ca iarba; și mă usuc. Uit să îmi mănânc pâinea…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul și oasele mele ard ca jarul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pâinea uit să mi-o mănânc.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Inima mea este lovită și veștejită ca iarba; căci am uitat să‐mi mănânc pâinea.

Psalmi 102:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 12:17

Bătrânii casei l-au cătat Și să se scoale-au stăruit, Dar împăratul n-a voit. De jos, el nu s-a ridicat Și nici la masă nu a stat Alături de bătrâni-acei, Așa precum îl rugau ei.

Esdra 10:6

Din fața Casei Domnului, La Iohanan – prieten al lui – Ezra plecă. El e cel care – Pe Eliașib, părinte-l are. În casa lui când a intrat, Nici n-a băut, nici n-a mâncat, Căci se vădea foarte mâhnit, Pentru păcatul săvârșit De neamul său. El a trimis –

Iov 10:1

„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.

Iov 30:30

Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind

Iov 33:20

Fiindu-i și de pâine greață. A doua zi de dimineață, Bucatele atent gătite, Ajung a-i fi nesuferite.

Iov 6:4

La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!

Psalmi 102:11

Zilele mele stau să treacă Precum o umbră care pleacă. Gata-s, din lume, să mă duc Și-asemeni ierbii mă usuc.

Psalmi 102:9

Acum, țărâna se vădește Că pâinea mi-o înlocuiește, Iar băutura mi se-arată, Cu lacrimi doar amestecată.

Psalmi 37:2

Eu sunt cosiți ca iarba – iute – Și repede s-au veștejit, Precum verdeața. Dar tu du-te:

Psalmi 42:6

Sufletu-mi e plin de mâhnire – O, Doamne – și de-aceea eu La Tine mă gândesc mereu, De pe pământul cel pe care Țara Iordanului îl are, De la Hermon și negreșit Din muntele, Mițear, numit.

Psalmi 69:20

Ocara, inima-mi, rănește, Iar boala, trupul-mi, ofilește. Milă aștept, s-aibă cumva, Față de mine, cineva, Însă degeaba am sperat. Mângâietori am așteptat, Însă nici unul nu apare.

Psalmi 77:3

Îmi amintesc de Dumnezeu Și de aceea gem mereu. Gândesc adânc și-apoi simt bine, Cum duhul se mâhnește-n mine.

Isaia 40:7

Iată că iarba se usucă, Iar floarea ei este pe ducă Și cade-ndată, la pământ, Când trece al Domnului vânt.” E drept, este acest popor, Precum iarba câmpiilor:

Plângerile 3:13

Săgețile din tolba Lui Mi-au rupt din carnea trupului Și în rărunchi mi s-au înfipt.

Plângerile 3:20

De ele, când își amintește, De-ndat’, sufletu-mi se mâhnește.

Fapte 9:9

Trei zile-așa. Nici n-a mâncat În acest timp, nici n-a băut, Și nici vedere n-a avut.