Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Proverbe 31:30 - Biblia în versuri 2014

30 E dezmierdarea-nșelătoare, Iar frumusețea-i trecătoare; Însă femeia cari, mereu, Teamă-a avut de Dumnezeu, Vrednică-i de-a fi lăudată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

30 Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Forța de atracție este (o aparență) înșelătoare; și frumusețea fizică este efemeră; dar femeia care se teme de Iahve, va fi lăudată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 șin Falsă este grațiozitatea și deșartă e frumusețea femeii, dar cea care se teme de Domnul, ea trebuie lăudată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Dezmierdările sunt înșelătoare și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Lipiciurile sunt amăgitoare și frumusețea o deșărtăciune; dar femeia care se teme de Domnul, aceea va fi lăudată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Proverbe 31:30
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Nu era om, în Israel – În frumusețe – ca și el. Îi merse vestea, împrejur, Căci nu avea nici un cusur – Din tălpi, în vârful capului – Cari să se vadă-n trupul lui.


Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!


Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.


Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu,


Cu cinste s-a învrednicit Femeia care e plăcută, Iar bogăția-i obținută Numai de cel asupritor.


Femeia mândră și gătită Cu o aleasă-mbrăcăminte, Dacă lipsită e de minte, E-asemenea unui inel De aur, în rât de purcel.


Smeritul care-a arătat Frică de Domnul, a luat Răsplată, multă bogăție, Slavă și viață-n bucurie.


„Sunt multe fete care au Purtări cinstite, dar nu stau Cu tine-n rând: li-e peste poate! Pentru că tu le-ntreci pe toate!”


Dați-i răsplata meritată! Dați-i roadele muncii ei, Iar faptele-acelei femei, Într-una, lăudate fie La porți, cetatea să o știe!”


Inima ta să n-o poftească, Cumva, pentru-a ei frumusețe. Cu-a pleoapelor bătăi răzlețe, Să nu te prindă-n mreaja ei.


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată,


Ambele sfaturi să le ții, Căci bune-s ele! Dar să știi: Dacă te temi de Dumnezeu, Din toate vei scăpa, mereu!


Însă mai mult te încredeai În frumusețea ce-o aveai Și ai curvit fără-ncetare, La umbra numelui tău mare. Curviile ți-ai revărsat, Pentru că tuturor te-ai dat.


Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.


Iudeu, este acela care, Pe dinăuntru, e Iudeu Și-și are inima, mereu, Tăiată împrejur – în el – În duh, nu-n slovă. Iar, astfel, Laudă-și ia acel Iudeu, Doar de la Domnul Dumnezeu, Căci nu din partea omului Își strânge el, lauda lui.”


De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.


Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.


Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.


Pentru ca astă încercare, Pentru credința voastră – care, Mai scumpă este la vedere, Decât e aurul ce piere Și totuși este cercetat Prin foc, pentru a fi curat – Să vă aducă, drept urmare, Laudă, slavă, cinste mare, Când se va arăta apoi, Iisus Hristos, pe care, voi –


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ