Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Proverbe 29:3 - Biblia în versuri 2014

3 Înțelepciunea de-o iubește Un fiu, tatăl își veselește; Dar dacă curve doar a vrut, A risipit tot ce-a avut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Un om care iubește înțelepciunea îl face bucuros pe tatăl său, dar cel ce se însoțește cu prostituatele risipește averea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Cine iubește înțelepciunea, aduce bucurie tatălui lui; dar cine umblă cu prostituatele, își risipește averea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Omul care iubește înțelepciunea îi face bucurie tatălui său, dar cel care este prieten al prostituatelor își distruge averea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Cine iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipește averea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Cel ce iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, dar cel ce este tovarășul curvelor își pierde averea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Proverbe 29:3
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cu-nțelepciunea într-un ton, Proverbele lui Solomon Călăuzesc pe drumul drept. Un fiu care e înțelept, E bucuria tatălui; Însă mâhnirea mamei lui, Este nebunul, din păcate.


Fiu-nțelept are să fie, Pentru-al său tată, o mândrie; Nesocotitul dovedește Că mama își disprețuiește.


Cine, petrecerea, iubește, Lipsit e; nu se-mbogățește Nici cel ce este iubitor De-aromele dresurilor Și este băutor de vin Sorbind al viței rod, din plin.


Comori de preț în casă are Cel înțelept; dar omul care Lipsit de minte s-a vădit, Averile și-a risipit.


Copile, înțelept de ești, Mult, inima-mi înveselești


Fii înțelept, copilul meu! Și-atunci, inima mea, mereu, Putea-va să se veselească Și liniștită să-i vorbească Celui ce mă batjocorește.


Cel cari, ogorul, își lucrează, Belșug de pâine o să vază; Cine, nimicuri, a cătat, Doar peste sărăcie-a dat.


De cineva dacă-i păzită Legea, acela-i priceput Și e, de toți, bine văzut, Fiind cinstea tatălui său; Dar cel ce umblă doar la rău – Cu toți stricații după sine – Îi face tatălui rușine.


Căci pentru astfel de femei, Omul ajunge de rămâne Doar cu un biet călcâi de pâne. Chiar și femeia măritată Își are cursa așezată, Un suflet scump, să poată prinde.


Fiul cel mic și-a adunat, Tot ce avea, și a plecat, Să stea-ntr-o țară-ndepărtată. Dar viața, cea destrăbălată, Pe care-acolo, a trăit-o, Iute, averea, i-a-nghițit-o.


Însă, când cel ce-a fost plecat – Și-averea, toată, ți-a tocat, Prin țările îndepărtate, Doar cu femei destrăbălate – S-a-ntors, îndată, ai tăiat, Vițelul, ce-a fost îngrășat!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ