Proverbe 18:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Duhul, pe om, îl sprijinește De câte ori omul bolește; Dar duhul când e întristat, De cine fi-va ridicat?

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ Duhul omului îl sprijină în boală, dar cine poate ridica un duh zdrobit?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Spiritul omului îl încurajează când este bolnav; dar cine poate consola un spirit deprimat?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Duhul omului îl susține în slăbiciunea sa, dar un duh abătut cine-l poate ridica?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Duhul omului îi va sprijini neputința, dar pe un suflet zdrobit cine‐l poate ridica?

Proverbe 18:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 6:4

La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!

Psalmi 109:22

Iată că sunt nenorocit, De lipsuri grele încolțit. Inima mea a fost lovită Și-n piept îmi zace-acum zdrobită.

Psalmi 147:3

De Domnul sunt tămăduite Acele inimi ce-s zdrobite, Căci El e-Acela care poate Să vindece rănile toate.

Psalmi 55:3

Din pricina zarvei pe cari, O fac vrăjmașii mei cei tari Și pentru că sunt apăsat De către cei răi, ne-ncetat. Nenorociri, aruncă ei, Asupra mea și alor mei. De pasul mea, vor să se ție, Căci urmărit sunt, cu mânie.

Psalmi 55:5

Groază și frică – uneori – M-apucă și mă trec fiori.

Exodul 6:9

Moise s-a dus și a vorbit, Așa cum Domnu-a poruncit, Copiilor lui Israel. Dar ei n-au ascultat de el, Pentru că i-a împiedicat Robia grea-n cari s-au aflat.

Proverbe 15:13

Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.

Proverbe 17:22

O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

2 Corinteni 2:7

Acum, e bine să-l iertați Și-i bine să îl mângâiați, Ca nu cumva, mâhnirea-i mare S-ajungă-apoi să îl doboare.

Iacov 1:2

Dragii mei frați, doresc să știți, Că trebuie ca să priviți, Cu bucurie, fiecare, Orișice fel de încercare, Ce se abate, peste voi,

1 Petru 1:6

În ea, o să vă bucurați, Chiar dacă sunteți întristați Pentru puțină vreme-acum, Prin încercări, pe-al vieții drum;