Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Proverbe 14:19 - Biblia în versuri 2014

19 Omul cel rău să se închine – Cu toți ai săi – la cel bun vine, Iar omul cel nelegiuit, La porți, la cel neprihănit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni și cei ticăloși se vor pleca la porțile celui drept.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Cei răi se vor apleca înaintea celor buni; și oamenii care trăiesc deplorabil se vor apleca în fața porților celui corect.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni și cei vinovați, la porțile celor drepți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, și cei nelegiuiți, înaintea porților celui neprihănit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Cel rău se pleacă înaintea celui bun și cei răi la porțile celui drept.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Proverbe 14:19
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iosif era atunci, mai mare, În țară. El era cel care, Grâne vindea, norodului. Frați-au venit și-n fața lui, S-au închinat, pân’ la pământ.


„Trăiește?” Ei, răspuns, i-au dat: „Trăiește. Sănătoși, toți sânt” – Și s-au plecat, pân’ la pământ, În fața fratelui lor. El,


Atuncea Iosafat a spus: „Cuvântul Domnului de Sus, Cu el e, fiți încredințați!” Pe dată, cei trei împărați – Cel care-n Israel domnea, Cel ce-n Edom împărățea Și cel în Iuda-ncoronat – La Elisei au alergat.


Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.


Atunci, oricare slujitor Al tău, se va grăbi la mine: Pân’ la pământ au să se-nchine, În fața mea, și au să spună: „Întreg poporul, îl adună Și ieși apoi, cu el, afară. Să părăsești această țară!” Când toate se vor fi-ntâmplat, Noi toți pleca-vom imediat.” Când Moise, vorba, și-a sfârșit, Plin de mânie a ieșit, Din fața Faraonului Și-a tuturor slugilor lui.


Chemă pe Moise și Aron, Le-a spus: „Rugați, pe Dumnezeu, Să ia, de pe poporul meu, Aceste broaște, căci voiesc, Pe-al Său popor, să-l slobozesc, Să meargă după voia Lui, S-aducă jertfe Domnului.”


Vânt, moștenește omul care Își face-n casa-i tulburare; Nebunul – înțeleptului – Îi va fi rob. Rodul celui


A proștilor parte-o să fie Formată doar din nebunie; Cei chibzuiți și învățați Sunt de știință-ncununați.


Picioarele. Fiii pe care Asupritorul tău îi are, Spre tine fi-vor îndreptați Și-n față îți vor sta plecați. Cei care te-au disprețuit Spre tine se vor fi grăbit. ‘Nainte-ți se vor aduna Și-n față-ți se vor închina. Vei fi, în gura orișicui, Drept o „Cetate-a Domnului”, „Sionul Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are”.


Sub ale voastre tălpi, apoi, Pe cei răi îi veți strivi voi, În ziua ‘ceea rânduită Care de Mine-i pregătită” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Niște romani. Deci, au venit, Și, cu blândețe, au vorbit, Să-i potolească, pe cei doi. I-au scos afară, iar apoi, Să părăsească, i-au rugat,


Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.


Apoi, oricine va mai sta, În viață dar, din casa ta, În fața lui o să se-nchine Pân’ la pământ și-o să suspine După un ban de-argint măcar – Sau pentr-un colț de pâine doar – Zicând: „Îndură-te de mine, Și fă-mi, te rog, un mare bine, Punându-mă în preoție – În orice slujbă o să fie – Să pot să am și azi și mâine, Măcar un colț micuț de pâine.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ