Proverbe 13:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Cel leneș multe și-a dorit Și totuși, el nimic nu are; Dar parte de îndestulare Au harnicii, căci sunt sătui.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Leneșul dorește mult și nu are nimic, dar dorința celor harnici este împlinită.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Leneșul dorește multe lucruri și nu are nimic; dar omului harnic îi este satisfăcută dorința.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Leneșul dorește mult, dar nu este nimic pentru sufletul lui, iar sufletul celui harnic se îndestulează.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Leneșul dorește mult, și totuși n-are nimic, dar cei harnici se satură.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Sufletul leneșului dorește și n‐are nimic, dar sufletul celor harnici se va îngrășa.

Proverbe 13:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 26:32

În acea zi, câțiva argați Veniră, foarte agitați, Și, pe Isac, ei l-au vestit: „Află că apă am găsit!”

Psalmi 92:14

Chiar și la bătrânețe – iată – Ei aduc roadă-mbelșugată. Sunt plini de suc și-au înverzit, Ca să arate – negreșit –

Proverbe 10:4

Cine e leneș sărăcește; Dar harnicul se-mbogățește.

Proverbe 11:25

Cel binefăcător să știe Că săturat are să fie; Cel cari pe alții i-a udat, Să se usuce nu-i lăsat.

Proverbe 12:11

Cel cari ogorul își muncește, Belșug de pâine dobândește; Cine nimicuri a cătat, Lipsă de minte-a arătat.

Proverbe 12:24

Cei harnici au să stăpânească; Cei leneși bir au să plătească.

Proverbe 12:27

Cel leneș n-o să-și pregătească Vânat, căci n-o să se trudească; Însă comoara omului – De mare preț – e munca lui.

Proverbe 13:3

Când gura să-și păzească știe Omul, sufletul și-l păzește; Dar cine nu și-o stăpânește, Către pieire e pornit.

Proverbe 13:5

Ura neprihănitului Înspre minciună s-a-ndreptat; Cel rău astfel s-a comportat, Încât urât a devenit Și de rușine-acoperit.

Proverbe 20:4

În toamnă, leneșul nu ară; La secerat însă – în vară – Ar vrea și el roade s-adune, Dar n-are, mâna, pe ce pune.

Proverbe 21:25

Pe leneș au să îl omoare Poftele lui, pentru că el Nu va munci, în nici un fel.

Proverbe 21:5

Când omul harnic plănuiește, Numai belșug el dobândește; Dar cel ce-n grabă doar lucrează, Mereu în lipsuri se-nglodează.

Proverbe 24:30

Știu o câmpie peste care, Cel leneș, stăpânire, are. Alături de ogorul lui, Se află via omului Ce s-a vădit lipsit de minte.

Proverbe 24:31

Pe amândouă – ia aminte – Creșteau, în voie, numai spini, Acoperiți de mărăcini, Iar zidul ce le-a-mprejmuit, De mult, fusese prăbușit.

Proverbe 26:13

Leneșul spune: „E un leu, În uliță! N-am să ies eu!”

Proverbe 28:25

Cel lacom certuri doar stârnește; Cel care-n Domnul se-ntărește, Are să fie săturat.

Proverbe 6:6

Cel leneș meargă la furnică Și chiar dacă-i atât de mică, Cărarea să i-o urmărească Și astfel să se-nțelepțească.

Proverbe 8:34

Ferice e de omul care Ascultă al meu glas și are Ca să vegheze poarta mea Și al meu prag, de-asemenea.

Кынтаря кынтэрилор 5:3

„Dar eu mi-am scos haina, aseară. Să mă îmbrac acuma, iară? Picioarele mi-am spălat dar. Le murdăresc acuma, iar?”

Isaia 58:11

De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,

Numeri 23:10

Și cine, oare, va putea Să socotească pulberea Lui Iacov și să spună-astfel, Cât e un sfert, din Israel? O, de-aș muri de moartea lor, De a neprihăniților! O, de ar fi al meu sfârșit, Precum le-a fost lor, rânduit!”

Ioan 6:27

Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”

Evrei 6:11

Dorim, acuma, însă, noi, Ca fiecare, dintre voi, Aceiași râvnă – negreșit – S-arate, până la sfârșit, Ca să-și păstreze neclintită, Mereu, nădejdea dobândită,

Iosua 7:3

Când se întoarseră-napoi, La Iosua, au zis apoi: „De ce să porți poporul tot, Să bați cetatea, când socot Că numai două sau trei mii, Dintre ai lui Israel fii, Vor fi destui să reușească, Cetatea Ai, s-o cucerească. De ce să obosești acum, Poporul și să-l porți pe drum, Pentru locuitorii ei? Puțini sunt oamenii acei.”