Proverbe 13:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ De cu-nțelepții te-nsoțesti, Și tu ai să te-nțelepțești; Dar cel care se însoțește Doar cu nebunii, rău trăiește.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁰ Cine umblă cu înțelepții va deveni înțelept, dar cine se asociază cu nesăbuiții va avea de suferit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Cine umblă cu înțelepții, va deveni înțelept; dar cine se asociază cu proștii, va avea dezavantaje.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Cel care umblă cu cei înțelepți devine înțelept, iar cel care se împrietenește cu cei nesimțiți își va face rău.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Cel ce umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cel ce se însoțește cu nebunii își va face rău.

Proverbe 13:20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 14:12

Cu ei, l-au dus – atunci – pe Lot, Cu tot avutul lui cu tot, Cu slugile ce le avea, Căci în Sodoma locuia.

1 Regi 12:10

„Când va veni poporul dar, Și are să îți spună iar, „Ne ușurează, de îndată, Jugul cel greu, pus de-al tău tată”, Tu să răspunzi așa: „Vă zic Precum că degetul meu mic Mai gros va fi și mult mai tare, Decât sunt coapsele pe care, Al meu părinte le-a avut.

1 Regi 12:8

Dar Roboam n-a ascultat Sfatul pe care i l-au dat Bătrânii, ci s-a sfătuit Cu ai săi tineri – negreșit – Pe care-n juru-i i-a avut, Căci împreună au crescut.

1 Regi 22:32

Cei care căpitani erau Și carele le conduceau, Când l-au văzut pe Iosafat În hainele de împărat, În felu-acesta au gândit: „El e-mpăratul, negreșit. Mai mare decât este el, Nu-i altul, peste Israel.” Încet, ei s-au apropiat, Spre a-l lovi pe Iosafat. Dar Iosafat, când i-a zărit, A scos un țipăt și-a fugit.

1 Regi 22:4

Apoi, i-a zis lui Iosafat Cari era-n Iuda împărat: „N-ai vrea să ne-nsoțiți și voi, În Galaad și, cu război, Ramotul să îl dobândim? „Alăturea, o să vă fim!” – Răspunse Iosafat, de-ndată. „În bătălia ce se-arată, Cu tine am să fiu și eu, Precum și tot poporul meu.”

2 Cronici 10:8

Dar Roboam n-a ascultat Sfatul pe care i l-au dat Bătrânii, ci s-a sfătuit Cu ai săi tineri – negreșit – Pe care-n juru-i i-a avut, Căci împreună au crescut.

2 Cronici 19:2

Iehu, în cale, i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Cum de te-ai dus și-ai ajutat, Pe cel rău și ai arătat Iubire celui ce vădește Cum că pe Domnul Îl urăște? Prin felu-n care te-ai purtat, Pe Dumnezeu L-ai mâniat.” Iehu era acela care, Părinte, pe Hanani-l are, Iar tatăl său era proroc Al Domnului, în acel loc.

2 Cronici 22:4

Doar lucruri rele a făcut, Cari Domnului nu I-au plăcut, Cum a făcut și casa care, Părinte, pe Ahab, îl are. După ce tatăl i-a murit, Aceia cari l-au sfătuit, Din casa lui Ahab erau Și spre pierzare-l sfătuiau.

Psalmi 119:63

Aceia cari se tem de Tine, Prieteni fi-vor pentru mine, Precum și cei ce dovedesc Că legile Ți le păzesc.

Proverbe 13:19

Când o dorință s-a-ntrupat, Sufletul este îndulcit; Dar cel nebun, nesocotit, Urăște, în cugetul său, Gândul de-a renunța la rău.

Proverbe 14:7

Și chiar ușor. Să ocolești Nebunul, căci n-ai să găsești Pe ale lui buze, știința, Ca să-ți mărească cunoștința.

Proverbe 15:31

Urechile ce iau aminte La înțeleptele cuvinte Care spre viață sfătuiesc, Acelea veșnic locuiesc În mijlocu-nțelepților.

Proverbe 22:24

De mincinos, să te ferești! Cu el să nu te-mprietenești Și nici cu cel pe care-l știi Că este iute în mânii,

Proverbe 22:25

Ca nu cumva să-ți însușești Cărarea lor și să găsești O cursă – sufletului tău – Pe ea, ascunsă, de cel rău.

Proverbe 7:27

Casa-i e drumul spre abis Care coboară la cei morți Trecând printre-ale morții porți.

Proverbe 9:6

Lăsați prostia și veniți La mine, de vreți să trăiți! Priceperea să o urmați, Pe calea ei doar să umblați!”

Maleahi 3:16

Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.

Fapte 2:42

Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.

Evrei 10:24

Mereu – unii, pe alții – noi Să ne veghem trebuie-apoi, În dragoste să ne-ndemnăm Și-n fapte bune să lucrăm.

Revelația 18:4

Apoi, din cer, s-a auzit Un glas cari astfel a vorbit: „Ieșiți acum, voi toți, ai Mei! Ieșiți dar, din mijlocul ei, Ca nu cumva, părtași să fiți, Păcatelor ei și, loviți, Cu mari urgii, cu ea odată!