Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Proverbe 12:13 - Biblia în versuri 2014

13 Păcătuirea buzelor O cursă este; dar celor Neprihăniți nu le e greu Să scape din necaz, mereu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Capcana celui rău este în fărădelegea buzelor, dar cel drept iese din necaz.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Omul rău este prins în capcană de vorbirea lui păcătoasă; dar cel corect scapă din necaz.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Vinovăția buzelor este o capcană pentru cel rău, dar cel drept iese din strâmtorare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Este o cursă pentru omul rău în greșeala buzelor, dar dreptul va ieși din strâmtorare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Proverbe 12:13
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pe-acești copii – să îi vegheze Și să îi binecuvânteze. Să-mi poarte numele, să crească, În țară să se înmulțească!”


David, atunci, s-a ridicat Și-a glăsuit către cei doi: „Un lucru vreau, ca să știți voi: Viu este Domnul Dumnezeu – Care-i izbăvitorul meu –


Apoi, pe Domnul, a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Față de mine, Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Vreau să se poarte, negreșit, Dacă va fi nepedepsit Adonia, pentru ce-a spus. Cuvintele pe cari te-a pus Să-mi ceri a i le asculta, Află că viața-l vor costa!


Nenorociri multe-au să vie Și-au să lovească, cu furie, În omul cel neprihănit, Dar Dumnezeu – necontenit – Veghează și îl izbăvește,


Căci oasele i le păzește Și-n felu-acesta, niciodat’, Un os nu îi va fi sfărmat.


Toți cei care minciuni rostesc Pierduți sunt, căci îi pedepsești.


Ale lor guri păcătuiesc La orice vorbă ce-o rostesc. De-aceea, chiar a lor mândrie, Voiesc drept cursă, să le fie; Ei spun minciuni doar și blesteme, Căci de nimic n-au a se teme.


Să-i spulberi cu a Ta mânie! Să-i prăpădești, să nu mai fie! Fă-i ca să afle că, mereu, În Iacov, este Dumnezeu Și că puterea Lui se-ntinde, Încât pământul îl cuprinde.


Limbile lor doar, negreșit, Căderea le-au pricinuit. Cei care-i văd, plini de mirare Clatină capul. Spaimă mare


O inimă-nțeleaptă are, Învățătură dobândește; Însă, singur se prăpădește Omul cu gura nestrunită.


Când o să vină strâmtorarea Peste un om neprihănit, El o să fie izbăvit; Iar locul său va fi luat De cel cari rău s-a arătat.


Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.


Limba, putere, dovedește: Moarte și viață stăpânește; Acel care i-a arătat Iubire, fi-va săturat Din roada ei. Cine găsește


Cel care gura își păzește, De mari necazuri își scutește Sufletul, pentru viitor.


Rostitu-l-ai – fiind legat Prin vorba care ți-a zburat, De-un om – căci ai făgăduit –


Ambele sfaturi să le ții, Căci bune-s ele! Dar să știi: Dacă te temi de Dumnezeu, Din toate vei scăpa, mereu!


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


Gloata strigă: „Asupra noastră, Și peste pruncii ce-i avem, Să cadă sângele Lui, vrem!”


Înseamnă, cum că, Dumnezeu Are să știe, tot mereu, A-i izbăvi din încercare Pe cei cucernici, iar pe care S-au arătat nelegiuiți, Îi va păstra ca, pedepsiți, Să fie-n ziua-nfricoșată, În cari va face judecată:


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ