Proverbe 11:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Numai prin binecuvântare – Cari de neprihăniți e dată – Cetatea fi-va înălțată; Cei răi însă, prin gura lor, Cetățile surpa-le-vor.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹¹ O cetate se înalță prin binecuvântarea celor drepți, dar se dărâmă prin gura celor răi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Un oraș este apreciat din cauza binecuvântării celor corecți care trăiesc în el; dar gura celor răi îi aduce ruinarea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Prin binecuvântarea celor drepți se ridică cetatea, dar din cauza gurii celor vinovați, se dărâmă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Cetatea se înalță prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Cetatea se înalță prin binecuvântarea celor cinstiți, dar se surpă prin gura celor răi.

Proverbe 11:11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 45:8

Venirea mea e plănuită, Aici, de Dumnezeu. Acel, Cari în Egipt m-a dus, e El. Așa că fiți pe pace voi! Tot Domnul a făcut apoi, Să mă ridic atât de sus. Vedeți că Faraon m-a pus, Mai mare, peste casa lui, Cârmuitor Egiptului. Sunt ca un tată, pentru el.

2 Samuel 20:1

Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”

Iov 22:30

El, chiar și pe cei vinovați, Îi izbăvește – pe cei care Își datorează-a lor scăpare Doar curăției mâini tale, Precum și îndurării Sale!”

Proverbe 11:10

Când celor buni le merge bine, Și bucuria – lanț – se ține, Iar oamenii sunt fericiți; Dar când cei răi sunt nimiciți, Va fi mai mare bucurie Și strigăte de veselie Are să scoată fiecare.

Proverbe 11:12

Cine defaimă prin cuvinte Pe-al său aproape, n-are minte; Dar omul care-i priceput, A primit tot și a tăcut.

Proverbe 14:34

Poporul de neprihăniți Prin curăție-i ridicat, Însă orice fel de păcat Rușine-aduce-asupra lui.

Proverbe 28:2

Când e răscoală într-o țară, Mulți capi, acolo, au s-apară; Cu omul care-i încercat – Și priceput s-a arătat – Domnia însă dăinuiește.

Proverbe 29:8

Cel ușuratic, în cetate, Foc va aprinde, oricând poate; Dar înțeleptul o să știe Să stingă valul de mânie.

Qohelet 9:15

Întărituri. Dar s-a găsit Un om sărac, printre acei Care-ntre zidurile ei Au locuit. Săracului, Înțelepciunea minții lui Îi era singura avere. Astfel, doar cu a ei putere, Cetatea a eliberat, Deși nimeni nu l-a luat În seamă, căci sărac a fost. Cine să-l vadă? N-avea rost, Măcar că era înțelept.

Iacov 3:6

Limba-i un foc, s-aveți dar știre, E-o lume de nelegiuire. Ea este mădularul care, Mereu, aduce întinare, Trupului nostru. Când o prinde Focul gheenei, ea cuprinde, Pe negândite-a vieții roată.