Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Osea 9:17 - Biblia în versuri 2014

17 Acela care, tot mereu, Îmi este Domn și Dumnezeu Are să-i lepede de-ndat’, Pentru că nu L-au ascultat. De-aceea, ei se pomenesc Că printre neamuri rătăcesc.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Dumnezeul meu îi va respinge, pentru că nu L-au ascultat și vor ajunge niște fugari printre națiuni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 „Pentru că nu L-au ascultat, Dumnezeul meu îi va respinge; și vor ajunge niște fugari printre celelalte popoare.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Dumnezeul meu îi va respinge, căci nu l-au ascultat, și vor fi împrăștiați printre neamuri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat, de aceea vor rătăci printre neamuri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Dumnezeul meu i‐a lepădat, căci nu l‐au ascultat și vor rătăci între popoare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Osea 9:17
34 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Spun ceea ce, de sus, îmi vine”– Răspunse Mica-ndată. „Eu, Doar ce-mi va spune Dumnezeu, Am să rostesc. Nimic mai mult, Căci eu, de Dumnezeu, ascult. Viu este Domnul, că-i voi spune Tot ce în inimă-mi va pune.”


Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.


Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine, Pentru tot ceea ce-ai văzut, Pentru popor, că am făcut!”


În Domnul însă, mă-ncred eu Și zic: „Ești Dumnezeul meu!”


Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.


O! De ai fi luat aminte La ce ți-am spus mai dinainte, La ceea ce ți-am poruncit. Atunci, pacea ți-ar fi venit Precum un râu îmbelșugat, Căci fericire ți-aș fi dat, Asemeni valurilor mării, Și-asupra ta și-asupra țării.


Isaia, însă, l-a-nfruntat, Plin de furie, pe-mpărat: „Ascultă tu, casă pe care David urmașă-n lume-o are! N-a obosit al tău popor Răbdările oamenilor? Răbdarea Domnului, voiești – Acuma – să o obosești?


„De-aceea se vor fi chemat „Argint, de Domnul, lepădat.”


„Acum, pentru că am văzut Ce fel de fapte ați făcut, Pentru că nu ați auzit De câte ori Eu v-am vorbit Și pentru că n-ați ascultat În clipa-n care v-am chemat,


În urmă, fi-veți lepădați Din fața Mea, cu ai voști’ frați, Ca și cei care sunt vădiți Că sunt din Efraim ieșiți!”


Au să mănânce, ne-ncetat, Dar nu se vor fi săturat. Cu toate că au să curvească, Totuși, nu au să se-nmulțească, Pentru că ei au părăsit Ceea ce Domnu-a poruncit.


Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!


Vai! Vai, de oamenii acei! Vai, are-a fi atunci, de ei, Pentru că iată-i, fug de Mine! Asupra lor, pieirea vine, Căci necredință-au arătat Față de Mine, ne-ncetat. Aș vrea să-i scap, dar nu sunt buni, Căci împotrivă-Mi spun minciuni!


„Ce vezi tu, Amos?”– m-a-ntrebat Domnul; eu am răspuns, de-ndat’: „Un coș în cari, poamele toate, Îmi pare precum că sunt coapte.” Domnul, atuncea, mi-a vorbit: „Iată, sfârșitul a venit, Pentru poporul Israel, Căci nu-l mai pot ierta, defel!


Voi porunci și vânturată Are să fie casa care Neamul lui Israel o are, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Precum sunt grânele-așezate În ciur, spre a fi vânturate Ca nici un bob din câte sânt Să nu ajungă pe pământ, La fel, vântur casa pe care Neamul lui Israel o are!


Eu, însă, am ca să privesc Spre Domnul și nădăjduiesc În Cel care îmi e mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Căci știu că mă va asculta.


Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”


„Nu Mă mai ține”-a zis Iisus, „Pentru că, încă, nu M-am dus, În cer, la Tatăl. Te grăbește Și pe ai Mei frați, îi vestește, Că am să urc, la Tatăl Meu. La ceruri merg, la Dumnezeu, Cel care e și-al vostru Tată, Și Dumnezeu vi-e, totodată.”


Toma răspunse: „Domnul meu! Domnul și Dumnezeul meu!”


Mirați, Iudeii se-ntrebau, Căci ei, nedumeriți, erau: „Unde vrea, oare, să se ducă? Spre Grecia oare-o apucă, La cei care s-au răspândit În acea țară? I-a găsit, Pe-aceia doar, să îi învețe? Vrea – Grecilor – să dea povețe? Cum spune, că n-o să-L găsim?


Cel care nu se va supune Și n-ascultă de glasul Lui, Din mijlocul norodului, Are să fie nimicit.”


Voiam să zic: „Cu o suflare Îl voi lua pe fiecare”, Voi șterge pomenirea lor Din mijlocul popoarelor!


„Atunci când voi aveți să fiți, În țară – să o locuiți – Și când o să aveți copii Și-apoi și ei vor avea fii, Dacă se va-ntâmpla ca voi Să vă ciopliți un chip apoi, Sau faceți vreo înfățișare După un lucru oarecare, Ori dacă rău o să lucrați Și astfel o să-L mâniați Pe-al vostru Domn și Dumnezeu,


Domnul, a voastră adunare, O-mprăștie peste popoare, Lăsând din ale voastre ramuri Un număr mic doar, printre neamuri,


Pentru a voastră trebuință, El să arete-ngăduință Și să-ngrijească, precum știe, După nespusa-I bogăție, În slava Sa, în ceruri, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus.


„Iacov, rob al lui Dumnezeu Și-al Domnului Iisus, mereu, Spre semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, În diferite părții aflate – Și-s doisprezece – sănătate!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ