Osea 9:15 - Biblia în versuri 201415 Întreaga răutate, iată, Chiar la Ghilgal e așezată. Scârbit sunt, de acest popor, Din pricina relelor lor. Tocmai de-aceea, Eu voiesc, Din Casa Mea, să-i izgonesc. Să îi iubesc Eu nu mai pot, Pentru că, după cum socot, Sunt îndărătnici toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească15 „Toată răutatea lor este în Ghilgal; acolo am ajuns să-i urăsc. Din cauza răutății faptelor lor îi voi alunga din casa Mea. Nu-i voi mai iubi; toți conducătorii lor sunt niște răzvrătiți. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201815 „Toată răutatea lor este (adunată) în (locul numit) Ghilgal. Acolo am ajuns să Îi urăsc. Din cauza răutății faptelor lor, îi voi alunga din casa Mea. Nu îi voi mai iubi. Toți conducătorii lor sunt niște neascultători și s-au revoltat împotriva Mea. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202015 Toată răutatea lor este în Ghilgál, pentru că acolo i-am urât. Din cauza răutății faptelor lor îi voi alunga din casa mea și nu-i voi mai iubi: toate căpeteniile lor sunt neascultătoare. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu15 „Toată răutatea lor este la Ghilgal; acolo M-am scârbit de ei. Din pricina răutății faptelor lor, îi voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate căpeteniile lor sunt niște îndărătnici. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193115 Toată răutatea lor este în Ghilgal, căci acolo i‐am urât: pentru răutatea faptelor lor îi voi goni din casa mea; nu‐i voi mai iubi; toți mai marii lor sunt răzvrătitori. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Poporul Meu cel prea iubit, Pe care Eu l-am sprijinit, Oare ce crezi că ar putea Să săvârșească-n Casa Mea? Mânați de-ale lor rele firi, Vor făptui nelegiuiri? Sau juruințele-nălțate, Oare, vor fi îndepărtate? Sau carnea sfântă, va putea Îndepărtată a fi ea? Sau oare, vor îndepărta Tot răul dinaintea ta? Atuncea, tu – neîndoios – Poți spune că ești bucuros!
Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.
Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”
Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”