Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Osea 5:13 - Biblia în versuri 2014

13 Când Efraim își va vedea Balii și de asemenea, Când va vedea Iuda, ce mare Îi este rana ce o are, Fugi-va Efraim de-ndat’, Le cel ce este împărat Peste Asiria – la cel Numit Iareb – chiar dacă el N-are să-l însănătoșească, Nici răni nu o să-i lecuiască.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Când Efraim și-a văzut boala și Iuda – rana, Efraim s-a dus în Asiria și a trimis după împăratul Iareb. Dar el nu poate să vă vindece, și rana nu se va depărta de la voi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Atunci când Efraim și-a văzut boala iar Iuda a observat ce răni are, Efraim s-a dus în Asiria și a apelat la renumitul ei rege. Dar el nu poate nici să vă vindece și nici să vă trateze rana.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Când Efraím își vede boala și Iúda, rănile, Efraím merge în Asíria și trimite la regele Iaréb, care nu poate să vă vindece și să îndepărteze de la voi boala.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Când își vede Efraim boala și Iuda rănile, Efraim aleargă în Asiria și trimite la împăratul Iareb, măcar că împăratul acesta nu poate nici să vă facă sănătoși, nici să vă lecuiască rănile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Efraim și‐a văzut boala și Iuda rana. Atunci Efraim a mers în Asiria și a trimis la împăratul Iareb; dar el n‐a putut să vă însănătoșească, nici să vă vindece de rana voastră.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Osea 5:13
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pul, împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are, În Israel a năvălit, Iar Menahem, bir, i-a plătit. O mie de talanți i-a dat – De-argint – care l-au ajutat Ca întărită să îi fie, În țara lui, a sa domnie.


În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.


Ahaz, solie, a trimis La Tiglat-Pileser și-a zis: „Află acum, că robul tău E apăsat de-un mare rău. Vino și scapă-mă de-ndat’, Din mâna celui ce-mpărat E-n Siria și de acel Cari stăpânește-n Israel! Căci amândoi s-au însoțit Și peste mine-au năvălit.” Tiglat-Pileser stăpânea Atunci, peste Asiria.


Dar chiar în ziua ‘ceea, el Le va răspunde în ăst fel: „Nu pot fi doctor, chiar de-aș vrea, Căci n-am pâine în casa mea Și n-am nici haină. Nu puteți, Drept căpitan să mă puneți, Să cârmuiesc acest popor, Căci nu vreau să fiu domnitor.”


Domnul a mai adăugat: „O lovitură-ai căpătat, Ce nu poate fi vindecată. De-asemeni, rana căpătată Usturătoare se vădește.


Ohola Mi s-a dovedit Necredincioasă. Negreșit, De dragoste s-a aprins ea, Pentru cei care îi avea Ibovnici, iar printre acei, Erau fiii Asiriei, Aflați chiar în vecinătate.


El însuși fi-va dăruit, Aceluia cari, așezat, Este-n Asiria-mpărat Și care, drept Iareb, se cheamă. Pe Efraim, de bună seamă, Rușinea are să-l cuprindă. Rușinea are să se-ntindă Și peste-ntregul Israel, Căruia îi va fi, astfel, Rușine de tot ce-a făcut Și de ce planuri a avut.


„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.


Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”


Va alerga, cu disperare, După ibovnicii ce-i are, Dar – după cum se va vedea – Să-i prindă, nu va mai putea. Va căuta să îi găsească, Însă nu o să izbutească. De-aceea, își va zice-apoi: „Mă voi întoarce înapoi, La cel ce-ntâi mi-a fost bărbat, Căci lângă el eu m-am aflat Mai fericită ca acum, Când rătăcită sunt, pe drum!”


Tot Efraimul e o mică Precum și proastă turturică, Fără pricepere în ea, Căci a chemat Asiria Ca să îi vină-n ajutor, Cu neamul Egiptenilor.


Măgar sălbatic și răzleț, Israelul se arătase Când în Asiria plecase, Iar Efraim daruri a dat, Prieteni, când și-a căpătat!


Căci rana care o cuprinde E fără leac și se întinde Spre a lui Iuda țară, unde, Pân’ la poporul Meu pătrunde, Adică pân’ la poarta lui Și a Ierusalimului.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ