Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Osea 2:17 - Biblia în versuri 2014

17 Din gura ei, numele toate Care sunt ale Baalilor. Voi șterge pomenirea lor, Căci nu vor mai fi amintiți Și nici pe nume, pomeniți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Voi îndepărta numele baalilor din gura ei și nu le vor mai fi amintite numele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Voi îndepărta numele baalilor din gura ei; și ele nu vor mai fi amintite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Acolo îi voi da viile ei și Valea Acór ca poartă a speranței. Ea va cânta acolo ca în zilele tinereții ei, ca în ziua când a ieșit din țara Egiptului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Voi scoate din gura ei numele baalilor, ca să nu mai fie pomeniți pe nume.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Căci voi depărta numele Baalilor din gura ei și nu vor mai fi pomeniți pe numele lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Osea 2:17
8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cresc idolii – sporesc mereu – Iar oamenii, neîncetat, La domni străini au alergat. Dar eu nicicând n-am să mă duc, Jertfele lor, să le aduc; De sânge-s jertfele acele. Eu nu pun pe buzele mele,


Moise și tot poporul lui, Cântară-un cântec Domnului. Ei ziseră: „Lui Dumnezeu, Avem să Îi cântăm, mereu, Căci slava, El Și-a arătat: Apele mări-a revărsat, Înecând cal și călăreț.


Tot ce v-am spus Eu, să păziți. De-asemenea, să nu rostiți Numele altor dumnezei, Căci nu vreau să vorbiți de ei. Când gura voastră-o să vorbească, Numele lor, să nu-l rostească.”


„Așa să le vorbiți: „Toți cei Care se cheamă dumnezei, Dar n-au făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Pieri-vor de pe-ntinsul lui Și de sub fața cerului.


„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.


Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „În ziua ‘ceea, Eu voiesc, Din toată țara să-i stârpesc Pe idoli, căci de peste fire, Voi șterge a lor amintire. Prorocii mincinoși din țară, Am să îi scot atunci afară. De-asemeni, duhul necurat, Din țară, fi-va alungat.


Cu neamurile care sânt, Acuma, pe al vost’ pământ, Nicicând să nu v-amestecați. De-asemenea, să căutați Să nu rostiți nume pe care Vreun dumnezeu de-al lor îl are. Ăști dumnezei ce-n țară sânt, Nu-i folosiți în jurământ. Să nu-i slujiți, să nu-ncercați, În fața lor, să vă-nchinați.


Pietre au pus apoi, pe el, Și un morman mare-au făcut, Cari și azi poate fi văzut. Astfel, mânia Domnului, S-a tras de pe poporul Lui, Iar locul, nume, a primit, „Acor”, cari este tălmăcit Prin numele de „Tulburare”, Dat după astă întâmplare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ