Osea 10:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ O zarvă o să se stârnească, Poporul ca să ți-l lovească. Cetățile tale-ntărite, Atuncea, fi-vor nimicite, Căci o să fie-atunci, la fel, Precum la Șalman-Bet-Arbel, Când mama a căzut zdrobită, Fiind de-ai ei prunci însoțită.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ de aceea un strigăt de luptă se va ridica împotriva poporului tău și toate fortărețele tale vor fi devastate, așa cum a devastat Șalman Bet-Arbel, cu prilejul războiului, când mamele au fost măcelărite peste copiii lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ se va declanșa un semnal de luptă împotriva poporului tău; și toate fortărețele tale vor fi devastate – exact cum a fost devastat Șalman Bet-Arbel cu ocazia acelui război când mamele au fost măcelărite peste copiii lor!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Se va ridica vârtejul împotriva poporului tău și toate fortărețele tale vor fi distruse așa cum Șalmán a distrus Bet-Arbél în ziua luptei, când a fost zdrobită mama deasupra copiilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ De aceea se va stârni o zarvă împotriva poporului tău și toate cetățuile tale vor fi nimicite, cum a nimicit în luptă Șalman-Bet-Arbel, când mama a fost zdrobită împreună cu copiii ei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ De aceea o zarvă se va ridica între popoarele tale și toate cetățuile tale se vor dărâma, cum a dărâmat Șalman Bet‐Arbelul în ziua luptei: mama a fost zdrobită deasupra copiilor.

Osea 10:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 32:11

O rugăminte să-ți fac, vreau: Din mâna fratelui Esau, Doamne, te rog, mă izbăvește! Mă tem că vine și lovește Pe mame, pe copii, pe mine! A mea nădejde e la Tine!

2 Regi 17:16

Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.

2 Regi 17:3

În contra lui, acela care Era-n Asiria mai mare – Salmanasar fiind chemat – Cu oaste multă s-a urcat. Apoi, pe Osea, l-a supus Și să-i plătească bir, l-a pus.

2 Regi 18:33

Dar dumnezei, nu aveau oare, În lume, și alte popoare? Țările lor, oare-au scăpat De al meu mare împărat?

Isaia 17:3

Cu cetățuia cea pe care Neamul lui Efraim o are, Iată, acum s-a isprăvit Și – de asemeni – s-a sfârșit Cu a Damascului domnie Și cu a lui împărăție. Dar cei care vor rămânea – Care vor fi din Siria – Fi-vor ca slava cea pe care Neamul lui Israel o are” – Spusese Domnul oștilor.

Isaia 33:14

Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”

Ieremia 13:14

Cu toții fi-vor adunați – De-a valma și-apoi sfărâmați. Fii și părinți – se va vedea – Aceeași soartă vor avea. Nu le voi da nici o cruțare, Căci nu am milă și-ndurare. În nici un fel nu Mă opresc, Până când nu îi nimicesc.”

Ieremia 48:41

Nici Cheriotul n-a scăpat Pentru că și el e luat. Cetățile cele-ntărite Fost-au, cu toate, cucerite, Iar inima străjerilor Din al Moabului popor Este ca a unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.

Osea 10:15

Iată ce va aduce-apoi Betel, din pricină că voi, Peste măsură, ați vădit Că răutăți ați săvârșit. Când zorii au să se ivească, Are ca să se isprăvească Cu cel care e așezat În Israel, ca împărat!”

Osea 13:16

Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”

Amos 3:14

„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,

Amos 3:8

Leul răcnește: cine, oare, Nu va fi prins de-o spaimă mare? Când Domnul Dumnezeu vorbește, Cine, atunci, nu prorocește?”

Amos 9:5

Iată că Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor Vine și-atinge-acest pământ Și-n jur, topite, toate sânt. Locuitorii se-ngrozesc Și plini de spaimă ei jelesc. Precum Nilul Egiptului, Saltă scoarța pământului. Ea se ridică – bunăoară – Și-apoi, de-ndată se pogoară.

Miheia 5:11

Toate cetățile, aflate În țară, fi-vor dărâmate. Și cetățuile, voiesc – Atunci – să ți le nimicesc.

Nahum 3:10

Dar și ea a ajuns să fie Dusă-n surghiun și în robie, Iar pruncii ei au fost zvârliți Pe ulițe și nimiciți. Pentru cei cari în frunte-au stat, Sorțiul apoi l-au aruncat Și-n lanțuri au ajuns cei cari Se dovedeau ai ei mai mari.

Nahum 3:12

Cetățile-ți de căpătâi Sunt precum roadele dintâi Ale smochinului aflat În drum, cari dacă-i scuturat, Cădea-vor la acela care, Să le mănânce, poftă are.

Habacuc 1:10

Ei își bat joc de cei aflați Pe scaunele de-mpărați, Iar tagma voievozilor Nimica e, în fața lor. De-ntăriturile ce sânt ‘Nălțate, râd, căci pun pământ, Până pe ele izbutesc Să urce și le cuceresc.