Numeri 29:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ „A zecea zi când o să vie – În luna-a șaptea – să se știe Că e o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare, În cari va trebui să știți Ca sufletul să vi-l smeriți. În astă zi de sărbătoare, Să nu faceți nici o lucrare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ În a zecea zi a lunii a șaptea să țineți o adunare sfântă. Să vă smeriți sufletele și să nu faceți nicio lucrare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ În a zecea zi din a șaptea lună, să aveți o adunare sfântă. Atunci să vă smeriți sufletele și să nu lucrați nimic.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ În ziua a zecea a acestei luni a șaptea, să aveți o convocare sfântă și să vă umiliți sufletele! Să nu faceți nicio lucrare!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ În ziua a zecea a acestei luni a șaptea, să aveți o adunare sfântă și să vă smeriți sufletele; atunci să nu faceți nicio lucrare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și la zece ale lunii acesteia a șaptea să aveți o adunare sfântă și să vă amărâți sufletele; să nu faceți niciun lucru.

Numeri 29:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Esdra 8:21

Acolo unde-am poposit – Lângă Ahava – am vestit Un post ‘naintea Domnului, Pentru smerire-n fața Lui, Ca să-I putem cere apoi – Pentru copii și pentru noi – Alăturea ca să ne fie, Când vom porni-n călătorie.

Psalmi 35:13

Deși când boala i-a lovit, Eu – pentru ei – un sac purtam Și multe rugăciuni făceam, Cu capul stând plecat – smerit – Pe cari cu post le-am însoțit.

Isaia 22:12

Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Zaharia 7:3

S-au dus la Casa cea pe care Domnul oștirilor o are, Să-i vadă pe prorocii toți Și-asemenea și pe preoți, Ca să le pună o-ntrebare: „Mai trebuie să plângem, oare, Și-a cincea lună? Să cătăm Și-acum, mereu, să ne-nfrânăm, Așa după cum am făcut Și-n anii care au trecut?”

Matei 5:4

Și fericiți vor fi acei Care-acum plâng, pentru că ei Fi-vor, cu toții, mângâiați.

Luca 13:3

Vă spun că nu! Însă, să știți, Că dacă nu vă pocăiți, La fel, o să pățiți și voi!

Luca 13:5

Vă spun că nu! Însă, să știți, Că dacă nu vă pocăiți, La fel, o să pățiți și voi, Pierind cu toții, mai apoi!”

Fapte 27:9

Au început vânturi să bată, Și-astfel, călătoria, iată, Primejdioasă s-a făcut, Căci chiar și „postul” a trecut. De-aceea, Pavel i-a-nștiințat,

Romani 6:6

Prea bine cred că știți și voi, Precum că omul vechi, din noi, Cu El – odată – nevoit Era, să fie răstignit, Ca ăst trup, al păcatului, Să fie, de puterea lui, În felu-acesta, dezbrăcat, Să nu mai fim robi, sub păcat.

1 Corinteni 9:27

Aspru, mă port, cu trupul meu Și-n stăpânire-l țin mereu, Ca nu cumva, eu, la sfârșit – După ce-am propovăduit – Să mă trezesc că sunt lăsat Afară, fiind lepădat.”