Numeri 14:5 - Biblia în versuri 20145 Moise și-Aron, când i-au văzut Și-au auzit, au și căzut Cu fața la pământ îndată, ‘Naintea gloatei adunată. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească5 Atunci Moise și Aaron s-au aruncat cu fața la pământ înaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20185 Atunci Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ înaintea tuturor israelienilor care erau adunați acolo. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Moise și Aaròn au căzut cu fața la pământ înaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israél. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19315 Atunci Moise și Aaron au căzut pe fețele lor înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
David, ochii, și-a ridicat, Iar când spre cer el s-a uitat, De-ndat’, pe înger, l-a văzut. Îngeru-acela a șezut Între pământ și cer. Privea Către Ierusalim și-avea O sabie înfricoșată, Către cetate îndreptată. David și toți bătrânii lui Din mijlocul poporului, Jos, la pământ, s-au azvârlit. Și-n saci, trupul, și-au învelit.
Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Al lui Aron toiag să-l pui, Din nou, în cortul Domnului, Căci vreau ca semn să fie el, Pentru întregul Israel – Pentru cei cari se răzvrătesc – Și-n acest fel, am să opresc Cârtirile, din fața Mea. Când ăst toiag, îl vor vedea, Toți au să știe, bunăoară, Cum să se poarte, să nu moară.”
Omul acela a vorbit: „Ca să vă sprijin, am venit, Căci eu sunt Căpetenia care Oștirea Domnului o are În fruntea sa, necontenit. În astă clipă, am sosit.” Iosua-ndată s-a plecat, Jos, la pământ și s-a-nchinat, Plin de respect, în fața Lui. Apoi i-a zis: „Ce ai să-mi spui? Ce are-a spune Domnul meu, Pentru un rob, precum sunt eu?”
Făpturile acolo-aflate – Și care, patru sunt, de toate – Când auzeau vorbele-acele, Spuneau „Amin!”, într-una, ele. Bătrânii care-au fost aflați De față – care-s arătați, Că douăzeci și patru sânt – S-au aruncat, toți, la pământ, Ca să se-nchine, fiecare, Apoi, în fața Celui care Este, mereu, nemuritor Și-i viu, în vecii vecilor.”