Neemia 2:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Trecut-am pe la poarta care Aflată e lângă izvoare Și-am mers spre malul iazului Cari este-al împăratului Și-n felu-acesta am văzut Că n-avea loc să fi trecut Vita, pe care o aveam, Pe care eu o călăream.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Lacul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Când am vrut să trec prin „Poarta Izvorului” și să merg spre „Lacul Regelui”, nu a fost suficient spațiu (de trecere) pentru animalul pe care călăream.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Am trecut pe la Poarta Izvorului și pe la Piscina Regelui, dar nu era loc pentru animalul de sub mine ca să treacă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Am trecut pe la Poarta Izvorului și pe la Iazul Împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și am trecut la poarta fântânii și la iazul împăratului: și nu era loc pe unde să treacă dobitocul de sub mine.

Neemia 2:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 18:17

Acela care așezat Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis, Îndată, soli. De la Lachis, Tartan cu Rab-Saris plecase. Rabșache li se-alăturase. La Ezechia-au mers cei trei, O oaste mare-având cu ei. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.

2 Regi 20:20

Dar toate câte-au fost făcute De Ezechia, nu-s trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit? Nu tot acolo-i amintit Și despre iazul său cel mare Și de acel canal prin care Adus-a apele-adunate În iazul său, până-n cetate?

2 Cronici 32:30

Tot Ezechia e cel care A astupat gura cea mare A apelor Ghihonului. Schimbând albia râului, Aceste ape el le-a dus În părțile de la apus Ale cetăți-n care-a stat David, când fost-a împărat. În tot ceea ce a făcut, Numai izbândă a avut, Întotdeauna, Ezechia.

Neemia 12:37

La porțile izvorului, Suiră creasta zidului, Pe treptele cetății care, David în stăpânire-o are, Și merseră spre răsărit, Spre poarta care s-a numit, Ca fiind „poarte apelor”.

Neemia 3:15

Apoi, Șalun – acela care Fusese-n Mițpa cel mai mare – A dres „poarta izvorului” Și-a prins-o-n brâul zidului. Șalun era acela care, Părinte, pe Col-Hoze-l are. Șalun, când poarta a sfârșit-o, Cu scânduri a acoperit-o Și ușile apoi i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi, pe ușile acele A așezat zăvoare grele. A mai făcut, de-asemenea, Zidul pe care îl avea Iazul Siloe. Brâul lui, Grădina împăratului, O mărginea continuând Să se întindă, ajungând Până la treptele aflate Lângă ieșirea din cetate.

Neemia 3:16

Neemia era cel care Se dovedea a fi mai mare Peste Bet-Țur – cum e știut – Pe jumătate din ținut. El, cu ai săi, a construit Zidul care a-mprejmuit Mormintele ce le avea David, iar zidul ajungea Până la iaz, urcând ușor, Spre casele vitejilor.

Qohelet 2:6

Mi-am făcut iazuri de udat