Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Miheia 7:6 - Biblia în versuri 2014

6 Căci iată, fiul se vădește Pe tată că-l batjocorește; Fata apoi – de bună seamă – În contră e la a ei mamă, Iar nora a găsit cu cale De-a sta-mpotriva soacrei sale. Astfel, vrăjmași ai omului Sunt tocmai cei din casa lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Căci fiul își desconsideră tatăl, fata se ridică împotriva mamei ei, iar nora se ridică împotriva soacrei ei, așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Pentru că fiul își desconsideră tatăl, fiica se ridică împotriva mamei, iar nora se revoltă împotriva soacrei ei. Astfel, dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Căci fiul își insultă tatăl, fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei. Dușmanii omului sunt cei din casa lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Căci fiul necinstește pe tatăl, fiica se scoală împotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt oamenii casei sale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Miheia 7:6
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

La fel ca apa de năvalnic – Pentru ceea ce a făcut, Întâietatea și-a pierdut. În patul meu, el s-a urcat: Suindu-te, mi l-ai spurcat!


Apoi, le zise și celor Care erau în jurul lor: „Cel cari, din mine, s-a-ntrupat Caută-acuma-nverșunat, Viața, să-mi ia. Dușman sunt eu, Pentru acest fecior al meu. Cu-atât mai mult sunt dușmănit, De omu-acesta, Beniamit. Lăsați-l dar, cu toți, în pace, Pentru că poate că el face Doar ceea ce i-a poruncit Domnul să facă, negreșit.


Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.


Sunt oameni care își blesteamă Părinții, fără să se teamă.


Ochiul ce își batjocorește Tatăl și cari nesocotește Cuvântul spus de a lui mamă – Căci sfatul ei nu-l i-a în seamă – Ajunge-va într-un târziu Scobit de corbii de la râu Și vulturi el o să hrănească.


Oameni-or fi asupritori; Se vor vădi răuvoitori, Căci apăsa-va fiecare Pe cel pe cari aproape-l are. Omul bătrân va fi lovit De către tânăr. Negreșit, Omul care e pus în cinste, Lovit e de cel fără minte, Cari se vădește de nimic.


Cuprinsă e de foc și pară, Acum, sărmana noastră țară, Căci al oștirii Dumnezeu S-a mâniat. Poporul meu E ars cu foc. Nimeni nu are, Pentru al său frate, cruțare.


Dacă cel care se vădește Frate a-ți fi, îți face rău Și-apoi casa tatălui tău Te vinde când îi vine bine Și strigă-ntr-una după tine, Să nu-i crezi, chiar mărinimoși De-ți par, vorbind prietenoși.”


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


Să se păzească fiecare, De prietenul pe cari îl are, Ferindu-se de frate’ său, Căci orice frate este rău Și cată – fără îndoială – Pe al său frate de-l înșeală, Iar prietenul se dovedește Că pe alt prieten îl bârfește.


Dispreț în tine-au căpătat Tatăl și mama. Chinuiți Sunt cei străini și asupriți Orfanii tăi se dovedesc. Și văduvele-mpărtășesc Aceeași soartă, negreșit, Căci tot la fel au suferit.


Aceia care ți-au șezut Alăturea și se vădeau Uniți cu tine că erau, Pân’ la hotar te-au izgonit. Ajuns-ai a fi stăpânit De cei cari ți s-au arătat Prieteni și te-au înșelat. Cei cari din pâinea ta mâncau, Curse, mereu, îți întindeau, Pe care nu le-ai observat Și-n seamă tu nu le-ai luat!


Veni-va vremea când un frate, Pe altul, îl va da la moarte, Iar tatăl, pe copilul lui. Fiii-mpotriva tatălui Vor merge și-l vor omorî.


Privind în jurul Său, Iisus Le-a zâmbit blând și-apoi le-a spus: „Cel ce cu mine va întinde Mâna în strachină, Mă vinde.


Tatăl, în contra fiului, Iar fiu-n contra tatălui, Au să se afle dezbinați. Cât despre mame, să aflați, Că-n contra fiicelor fi-vor, Iar ele-n contra mamelor. Soacra-mpotrivă o să-i fie Nurorii, care o să vie Și împotrivă – veți vedea – Că, soacrei sale, o să-i stea.”


Nu vă mirați, când veți vedea Că-n mâna lor, o să fiți dați, De rude, de părinți, de frați Și de prieteni. Mai apoi, Uciși vor fi mulți dintre voi.


„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ