Miheia 7:2 - Biblia în versuri 2014

² Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² A pierit cel evlavios din țară și n-a mai rămas niciun om drept! Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge, fiecare îl vânează pe fratele său cu o mreajă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² A dispărut din țară acela care avea teamă de Dumnezeu; și nu a mai rămas niciun om corect! Toți stau ascunși și urmăresc momentul când să atace și să verse sânge; fiecare îl vânează pe fratele lui folosind o capcană pentru el.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² A pierit cel credincios din țară și nu mai este niciun drept printre oameni; toți pândesc [să verse] sânge și fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² S-a dus omul de bine din țară și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Cel cuvios este pierdut din țară și nu este niciun neprihănit între oameni. Toți pândesc sânge; fiecare vânează pe fratele său cu o cursă.

Miheia 7:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 10:9

Ca și un leu în vizuină, Pândește, așteptând să vină Omul care-i nenorocit Și-n lațul ce l-a pregătit, Are să-l prindă, de îndat’.

Psalmi 12:1

Doamne, vino în ajutor, Căci oamenii evlavioși Se duc acum și – iată – mor Cei ce se-arată credincioși.

Psalmi 12:2

Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.

Psalmi 57:6

Un laț au pus în fața mea; Sufletul mi se-ncovoia; O groapă mare mi-au făcut, Însă în ea, ei au căzut.

Proverbe 1:11

De îți vor spune: „Hai cu noi! Întindem curse mai apoi, Și sânge mult va fi vărsat! Prindem pe cel nevinovat, În lanțuri, fără vreun temei!

Proverbe 12:6

Cuvintele pe cari le spune Omul cel rău, sunt curse doar, Ca sângele să-l verse; iar Neprihăniții, când vorbesc, Cuvintele lor izbăvesc.

Isaia 3:5

Oameni-or fi asupritori; Se vor vădi răuvoitori, Căci apăsa-va fiecare Pe cel pe cari aproape-l are. Omul bătrân va fi lovit De către tânăr. Negreșit, Omul care e pus în cinste, Lovit e de cel fără minte, Cari se vădește de nimic.

Isaia 57:1

Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.

Isaia 59:7

Picioarele lor se zoresc Spre răutăți și se grăbesc Să verse sânge ne-ntinat, Iar gândul lor s-a arătat A fi, mereu, nelegiuit. Pe al lor drum, s-au însoțit Prăpădul și cu nimicirea.

Isaia 9:19

Cuprinsă e de foc și pară, Acum, sărmana noastră țară, Căci al oștirii Dumnezeu S-a mâniat. Poporul meu E ars cu foc. Nimeni nu are, Pentru al său frate, cruțare.

Ieremia 16:16

„Iată că vine-o vreme-n cari Trimit mulțime de pescari, Căci vreau ca ei să-i pescuiască. Apoi, un timp o să sosească, În care vânători trimit Ca să-i vâneze – negreșit – Pe munți, în văile adânci, Pe deal și-n crăpături de stânci.

Ieremia 5:16

Săgețile din tolbă-i sânt Asemenea unui mormânt Deschis, iar cei ce le zvârlesc, Oameni viteji se dovedesc.

Ieremia 5:26

Pentru că în poporul Meu, Se află oameni răi, mereu. Asemeni păsărarului, Întind ei, lațuri, omului.

Ieremia 8:6

Căci Eu sunt cu luare-aminte Și-aud dar, ale lor cuvinte. Cum trebuie, ei nu vorbesc, Iar când fac rău, nu se căiesc. Nimănui, rău, nu i-a părut Și nu se-ntreabă: „Ce-am făcut?” Nu sunt, deloc, neliniștiți, Ci își încep, nestingheriți, Necontenita alergare, Asemenea calului care Se-aruncă-n luptă, ne-ncetat.

Plângerile 4:18

Ai noștri pași pândiți erau, Căci să ne-mpiedicăm voiau Cu toții, ca să încetăm, Pe ulițe, să mai umblăm. Sfârșitul ni se-apropia Și timpul ni se împlinea… Da, se părea că, negreșit, Pieirea noastră a sosit!

Езекиел 22:12

În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Езекиел 24:6

Așa a zis Cel cari mereu E Domn precum și Dumnezeu: „Vai de cetatea care – iată – Este de sânge însetată! Vai de căldarea ‘ceea plină În care se află rugină, Însă rugina de pe ea, Nici cum nu poate să se ia! Mergeți dar, la cazanu-acel: Scoateți bucățile din el! Deci una după alta, voi Scoateți bucățile apoi, Fără a pune – se-nțelege – Sorți-ntre ele a alege.

Osea 5:1

„Preoți, să ascultați și voi! S-asculte Israel apoi! Pleacă-ți urechea, de îndat’, Și tu, casă de împărat! Amenințați sunteți voi – iată – Acum, de dreapta judecată, Căci voi, la Mițpa, ați făcut O cursă iar, cum am văzut, Un laț ați împletit și, sus, Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.

Osea 6:9

Iată că ceata celor cari Sunt preoți, ceată de tâlhari S-arată, pentru că pândește Și-apoi omoruri săvârșește Pe tot cuprinsul drumului Cari este al Sihemului. Aceste cete se vădesc Că mișelii doar, săvârșesc.

Miheia 2:8

De multă vreme-l socot Eu, Vrăjmaș, pe-acest popor al Meu. Mantalele, voi le răpiți, Celor care trec liniștiți, Pe drum, iar gânduri de război, Nu au nutrit față de voi.

Miheia 3:10

Voi toți cei care, când zidiți Sionul, sânge folosiți Și cu nelegiuiri lucrați, Ierusalimul să-l ‘nălțați!

Miheia 3:2

Dar binele îl urâți voi Și iubiți răul mai apoi, Căci pielea, de pe oase, știți – Și carnea – să le jupuiți!

Zaharia 11:6

Față de cei ce locuiesc În țară, milă, nu nutresc. Pe oameni, pradă, i-au lăsat La alți-n mână, sau i-au dat Pe mâna împăratului, Să facă după voia lui. Ei, țara, doar o pustiesc Însă n-am să o izbăvesc Din mâna lor. M-am apucat

Fapte 24:9

Iudeii s-au unit apoi, În vina cari i s-a adus, Zicând că-i drept tot ce s-a spus.

1 Samuel 24:11

La straiul tău, te rog, privește. Un colț, din haină, îți lipsește, Iar acel colț – ia seama bine – Uite-l, în mână e, la mine! Ți l-am tăiat, pe când dormeai. În mâna mea, tu te aflai, Iar eu, ușor, aș fi putut, Să te omor, însă n-am vrut. Deci după cele întâmplate, Vei ști că nici o răutate – Și nici o răzvrătire – n-are, Față de tine-a mea purtare. Totuși, tu – curse – îmi întinzi, Neîncetat, ca să mă prinzi, Să îmi iei viața, negreșit.

1 Samuel 26:20

Oh! Dar mi-a teamă, tot mereu, Ca nu cumva, sângele meu Vărsat să fie, pe pământ, Atuncea când, departe sânt, De Fața Domnului! Văd bine, Că tu pornit-ai după mine – Tu, împăratul cel pe care Poporul Israel îl are – Și ca pe-un purice, dorești – Neîncetat – să mă zdrobești. Mă urmărești să mă înfrunți, Ca pe o potârniche-n munți.”