Miheia 7:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁸ Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui? El nu rămâne mânios pe vecie, ci Își găsește plăcerea în îndurare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Cine este Dumnezeu ca Tine, care să scape (omul) de vină și care să ierte nedreptatea moștenirii Lui formată din acei puțini supraviețuitori? Tu nu rămâi mânios pentru totdeauna; pentru că Îți place să fii milos.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Care Dumnezeu este ca tine, care suporți nelegiuirea și treci peste răzvrătirea restului moștenirii tale? Nu-și ține pe veci mânia, pentru că iubește îndurarea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Cine este Dumnezeu asemenea ție, care să ierte nelegiuirea și să treacă cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii sale? El nu‐și ține mânia în veac, căci îi place îndurare.

Miheia 7:18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 4:7

De faci doar bine, negreșit, Oricând bine vei fi primit. De faci rău, fii încredințat Cum că pândit ești de păcat! El, chiar la ușă, stă ascuns Și-ndată-n casă ți-a pătruns. Dorința lui te urmărește; Dar fii atent și-l stăpânește!”

1 Regi 8:23

Spre ceruri – și așa a spus: „Spre Tine-mi înalț ochii eu, Spre-al lui Israel Dumnezeu! Ca Tine, alții nu mai sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ. Un legământ, Tu ai făcut Cu robii Tăi, și l-ai ținut Necontenit, cu îndurare, Față de toți aceia care, Din inimă, au arătat, Că a Ta cale, au urmat!

2 Cronici 30:9

Dacă vă-ntoarceți la Acel Cari Domn îi e lui Israel, Ai voștri fii și-ai voștri frați – Care-n robie sunt aflați – Milă găsi-vor, iar apoi, Se vor întoarce înapoi, În țara lor, căci Dumnezeu Se-arată milostiv, mereu, Iar fața Sa o să privească Spre cei ce n-au să-l părăsească.”

2 Cronici 6:21

Ascultă rugile pe care Eu – și poporu-acesta mare – Spre Tine le vom îndrepta, Atunci când în ăst loc vom sta. Mereu dar, să găsești cu cale, Din locul locuinței Tale – Din cerul Tău – o Doamne Sfânt – Ca să privești către pământ, Spre locu-acesta de-nchinare. Ascultă și-apoi dă iertare La cei ce Te vor căuta Venind aici în fața Ta!

Neemia 9:17

Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat

Psalmi 103:13

Așa precum de fiii lui, Tatăl se-ndură tot mereu, La fel se-ndură Dumnezeu, Necontenit, de omu-acel Cari teamă va avea de El.

Psalmi 130:4

Însă la Tine e iertare, Ca să se teamă fiecare.

Psalmi 35:10

Atuncea, ale mele oase Au să întrebe, bucuroase: „O Doamne, spune oare cine Mai poate fi la fel ca Tine, Să-l scape pe nenorocit, De unul care s-a vădit A fi mai tare decât el? Cine mai poate face-astfel? Cine mai poate-aduce oare – Pentru un om sărac – scăpare? Și cine oare-l izbăvește De-acela cari îl jefuiește?”

Psalmi 65:3

Nelegiuiri ne-au copleșit, Dar Tu, iertări, ne-ai dăruit.

Psalmi 65:4

Ferice celui ce-i ales, Care de Tine-a fost cules Să umble înaintea Ta Și-n ale Tale curți va sta! Noi – de sfințenia cea pe care Doar Templul Tău cel sfânt o are, De binecuvântarea-aflată În Casa Ta cea minunată – O să ne săturăm, mereu.

Psalmi 71:19

Dreptatea Ta, neîncetat, Până la cer s-a ridicat. Ai săvârșit doar lucruri cari Se-arată-a fi nespus de mari. Doamne, îmi spune, oare cine Se-arată-a fi la fel ca Tine?

Psalmi 86:15

Însă Tu Doamne, văd prea bine, Ești milostiv și-ndurător Și îndelung ești răbdător. Bogat ești în credincioșie Și-n bunătate, pe vecie.

Psalmi 86:5

Că Tu ești gata de iertare, Ești bun și plin de îndurare Cu toți acei care Te cheamă.

Psalmi 89:6

În ceruri, cine va putea, Cu Domnu-a fi, asemenea? Dar cine e ca Tine, oare, Printre feciorii cei pe care Îi are Domnul? Ne-ncetat,

Psalmi 89:8

Cine-i ca Tine, Domnul meu, Puternic și-nfricoăștor, O, Doamne al oștirilor! Credincioșia, ne-ncetat, Pe Tine te-a înconjurat.

Exodul 15:11

Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?

Exodul 34:9

Și-apoi, Domnului, I-a vorbit: „De trecere am dobândit, Doamne, în fața Ta apoi, Te rog, să mergi și Tu cu noi. Acest popor, e-adevărat Că este încăpățânat, Dar iartă-ne, căci am greșit! Fărădelegi ce-am săvârșit, Păcatele ce le-am avut Și tot ceea ce am făcut, Te rugăm, Doamne-a ne ierta Și ia-ne-n stăpânirea Ta!”

Isaia 1:18

„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.

Isaia 33:24

Nici un locuitor nu vine Spunând: „Bolnav sunt! Vai de mine!” „Cei în Ierusalim aflați, În acel timp, vor fi iertați. În seamă, nu vor fi ținute Nelegiuirile făcute.”

Isaia 38:17

Chiar suferința ce-o-nduram, Spre mântuire o aveam. Tu o plăcere ai găsit, Să îmi scoți sufletul trudit, Din neagra groapă-a putrezirii, Să zboare peste-ntinsul firii Căci înapoia Ta, de-ndat’, Păcatul mi l-ai aruncat!

Isaia 40:18

Cu cine vreți, pe Dumnezeu, Să Îl asemănați, mereu? Cu cine, oare, încercați, Pe El, să Îl asemănați?

Isaia 40:25

„Cu cine, oare, căutați, Pe Mine să M-asemănați, Să fie pe potriva Mea Și să îi fiu asemenea?” – A întrebat Cel Sfânt, apoi.

Isaia 43:25

Totuși, voiesc să-ți dau de știre Că pentru Mine – negreșit – Îți șterg păcatul săvârșit Și-n seamă nu-ți vor fi ținute Fărădelegile făcute, Căci n-am să-Mi mai aduc aminte De faptele-ți de mai ‘nainte.

Isaia 44:22

Fărădelegea ta, ușor, Doar Eu ți-o șterg, ca pe un nor Și ca pe-o ceață-am risipit Păcatul ce l-ai făptuit. Vino la Mine, de îndat’, Pentru că te-am răscumpărat.”

Isaia 55:7

Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”

Isaia 57:10

Te obosești mergând, dar iată Că „Încetez!”, nu zici vreodată. Putere – încă – reușești, În mâna ta să mai găsești: De-aceea încă, bunăoară, Tristețile nu te doboară.

Isaia 57:16

Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.

Isaia 62:5

Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”

Isaia 64:9

Deci, nu Te mânia prea tare Și nu-Ți aduce, ne-ncetat, Aminte, de al nost’ păcat! Privește Doamne-ndurător, Căci noi suntem al Tău popor.

Isaia 65:19

Eu Însumi, voi veni la voi Și la Ierusalim apoi, Am să Mă veselesc, mereu, Alături de poporul Meu. N-au să se-audă plânsete, Acolo, și nici țipete.

Ieremia 3:12

Spre miazănoapte te pornește Și-aste cuvinte le rostește: „Necredincioaso Israel Întoarce-te dar, la Acel Care îți este Domn, mereu.” Domnul a zis: „Iată că Eu Sunt milostiv și-a Mea mânie Nu o să țină pe vecie.

Ieremia 3:5

„Dar oare, El, a Lui mânie, Are s-o țină pe vecie? Mă va lovi cu ea, într-una, Păstrând-o pentru totdeauna?” Deși în ăst fel ai vorbit, Nelegiuiri ai săvârșit. Aceste lucruri l-ai făcut, Mereu, atât cât ai putut!”

Ieremia 31:20

„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”

Ieremia 31:34

Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”

Ieremia 32:41

Atunci, am să Mă bucur Eu, Să le fac bine tot mereu, Și-am să-i sădesc cu-adevărat, În țara cere li s-a dat Și-apoi, din tot sufletul Meu, Am să îi ocrotesc mereu.”

Ieremia 33:8

Nelegiuirea săvârșită O să le fie curățită, Căci voi ierta al lor păcat Prin care ei M-au supărat, Prin care ei s-au răzvrătit Și-n contra Mea s-au semețit.

Ieremia 38:8

Edeb-Melec a mers, zicând:

Ieremia 50:20

Vremea aceea când se-arată”– Domnul a zis – „va fi cătată Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Israel o are, Dar nu va fi găsită ea. Păcatul pe cari îl avea Iuda nu va mai fi aflat, Pentru că Eu voi fi iertat, Atuncea, astă rămășiță, Ce-i din a lui Israel viță.”

Ieremia 9:24

Vreau să se laude doar cel Care înțelepciune are De-a Mă cunoaște și cel care Este încredințat că Eu Sunt Domnul, Cel care – mereu – Milă vădește și arată Numai o dreaptă judecată, Făcând dreptate pe pământ! Oameni-acești, pe plac, Îmi sânt!”

Езекиел 18:23

Doresc Eu oare, ne-ndoios, Moartea celui ce-i păcătos?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Dar, mai degrabă, nu vreau Eu, Să-și lase el, calea cea rea, Pe cari, ‘nainte, o avea Și-n acest fel, să reușească Omul acela să trăiască?

Езекиел 33:11

Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”

Езекиел 33:16

Căci toate ale lui păcate, De pân’ atunci, vor fi uitate. Omul acela a făcut Ce este bine și plăcut Și va trăi în acest fel, Prin lucrul bun făcut de el!”

Daniel 9:9

Însă, la Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu, Întotdeauna e iertarea Și-asemenea și îndurarea. Căci împotrivă-I am greșit Atuncea când ne-am răzvrătit!

Osea 14:2

S-aducă orișice ființă, Numai cuvinte de căință Și-n felu-acesta, înapoi, La Domnul să vă-ntoarceți voi. Spuneți-I plini de umilință: „Arată-ne bunăvoință! Iartă păcatele pe care Întregul nostru neam le are Și-n loc de tauri, mai apoi, Laude-Ți vom aduce noi.

Osea 14:5

Ca roua, pentru Israel, Voi fi și, precum crinul, el O să-nflorească, an de an, Dând rădăcină, în Liban.

Ioel 2:32

În acea zi a Domnului, Acela cari, Numele Lui, Are să-L cheme – negreșit – Acela fi-va mântuit.” Pe muntele Sionului, E mântuirea Domnului. În acel loc, noi o găsim, Aflată la Ierusalim – Așa după cum, negreșit, Chiar Domnul a făgăduit – Și printre cei rămași, pe care, El însuși, să îi cheme, are.

Amos 1:11

Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.

Amos 7:8

Domnul mi-a zis: „Amos! Ce crezi Că am în mână Eu? Ce vezi? „O cumpănă văd” – am zis eu. „Așa e! În poporul Meu, Pun cumpăna” – îmi spuse El – „Căci nu-l mai iert, pe Israel.

Amos 8:2

„Ce vezi tu, Amos?”– m-a-ntrebat Domnul; eu am răspuns, de-ndat’: „Un coș în cari, poamele toate, Îmi pare precum că sunt coapte.” Domnul, atuncea, mi-a vorbit: „Iată, sfârșitul a venit, Pentru poporul Israel, Căci nu-l mai pot ierta, defel!

Iona 4:2

Și-apoi, pe Domnul L-a rugat: „Ah, Doamne Dumnezeul meu! Nu e așa cum am spus eu Pe când în țara mea eram? Tocmai acest lucru-ncercam Să-l ocolesc, când am fugit La Tars. Află că m-am gândit La toate, căci Te-am cunoscut: Că ești milos, eu am știut, Și că ești plin de îndurare; Că îndelunga Ta răbdare Durează până peste poate, Că ești bogat în bunătate Și Te căiești de rău, mereu.

Miheia 2:12

„Strâns vei fi Iacove! La fel, Ce-a mai rămas din Israel, Am să adun Eu, mai apoi, Precum strângi turma cea de oi, Atuncea când pe-a ei pășune Voiești – din nou – să se adune. De-aceea-n ziua ‘ceea are Să se stârnească zarvă mare.

Miheia 4:7

Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească!

Miheia 5:3

Lăsați – de-aceea – au să fie, Până când naște-va cea care Va naște ce, de născut, are. Cei cari vor fi o rămășiță, Fiind din ai Săi frați – de viță – Se vor întoarce-n acest fel, La fiii cei din Israel.

Miheia 7:14

Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”

Țefania 3:17

Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.

Numeri 23:21

Căci El, nici o fărădelege, Nu vede-n Iacov și, la fel, Nici răutăți, în Israel. Domnul e Dumnezeul lui: E-n mijlocul poporului, E Împărat în Israel, E veselie, pentru el.

Luca 15:32

Iată, venit-a, de pe drum, Fratele tău; tot ce voim, Este ca să ne veselim, Căci a fost mort, dar a-nviat! A fost pierdut, dar l-am aflat!”

Luca 24:47

El va vesti, neamurilor, Iertare a păcatelor, În al Său Nume – prin credință – Dată în dar, prin pocăință, De la Ierusalim plecând Și-ntreaga lume cuprinzând.

Romani 11:4

Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Și alți bărbați, Mi-am păstrat Eu. În număr, ei sunt șapte mii Și nu și-au îndoit – să știi – Genunchii lor, căci, niciodat’ Lui Bal, ei nu s-au închinat.”

Deuteronom 33:26

Asemeni Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are, Nu este nimenea, la fel. Pășește, peste ceruri, El – Călcând pe nori, cu măreție – În ajutor, ca să îi vie.

Iacov 2:13

Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.

Judecători 10:16

Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel.