Miheia 7:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ Păstorește-Ți cu toiagul poporul, turma moștenirii Tale, care locuiește în singurătate, în pădurea din mijlocul Carmelului. Să pască în Bașan și în Ghilad ca în zilele de odinioară.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Păstorește-Ți poporul cu toiagul; și ai grijă de turma moștenirii Tale care locuiește în singurătate, în pădurea din mijlocul teritoriului productiv! Fă-o să pască în Basan și în Ghilad ca în zilele de altădată!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Păstorește-ți cu toiagul tău poporul, turma moștenirii tale, care locuiește singuratică în pădurea din mijlocul Carmélului! Să pască în Basán și în Galaád ca în zilele de odinioară!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Paște-Ți poporul cu toiagul Tău, paște turma moștenirii Tale, care locuiește singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan și în Galaad, ca în zilele de altădată.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Paște cu toiagul tău poporul tău, turma moștenirii tale, care locuiește singuratică în pădure în mijlocul Carmelului: să pască în Basan și Galaad ca în zilele din vechime.

Miheia 7:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 100:3

Să știți că Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu. El ne-a făcut. Suntem ai Lui: Turma pășunii Domnului.

Psalmi 143:5

De zilele de altă dată, Necontenit îmi amintesc, Căci nu pot să nu mă gândesc La ce lucrări mari ai făcut Când pe pământ Tu ai trecut.

Psalmi 28:9

Doamne, pe-ntreg poporul Tău, Îl mântuie de orice rău! La moștenirea Ta, veghează Mereu, și-o binecuvintează! În veci să fii al lor păstor, Precum și-al lor sprijinitor.

Psalmi 95:7

El este Domnul nost’, iar noi Îi suntem turma cea de oi, Aflată pe a Lui pășune, Hrănindu-se cu roade bune. Domnul, mereu, Își ocrotește Turma și o povățuiește… O, dacă voi, în astă zi, Glasul Său blând l-ați auzi Și de ați asculta de El!

Exodul 33:16

Că Tu, de noi, Te-ai îndurat Și trecere am căpătat Și Eu, și-al Tău popor apoi? Nu atunci, oare, când, cu noi, Tu ai să mergi și însoțiți Astfel, vom fi deosebiți De neamurile câte sânt Pe fața-ntregului pământ?”

Кынтаря кынтэрилор 4:1

„Iubita mea, nu te privești? Te uită, ce frumoasă ești! Îți sunt ai ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe Și sub maramă, strălucesc. La părul tău, dacă privesc, Gândul îmi zboară, iar pe urmă, Îmi amintește de o turmă De capre care s-a oprit Și-apoi odihnă a găsit Pe înălțimea muntelui, Pe piscul Galaadului.

Isaia 27:13

Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.

Isaia 35:2

Florile-o vor acoperi Și veselă ea va sări, Cântând toată a ei ființă Și chiuind de biruință, Pentru că are a-i fi dată Slava Libanului, urmată De strălucirea din Carmel Și din Saron, văzând astfel, Slava și măreția care Doar Domnul Dumnezeu o are.

Isaia 37:24

Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc coastele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui, Unde e a Libanului Pădure, ca și o grădină – Care de poame este plină – Eu voi pătrunde, negreșit.

Isaia 40:11

El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”

Isaia 49:10

De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.

Isaia 65:10

Saronul o să fie dat, Loc pentru oi, de pășunat. Voi face ca valea Acor Culcuș să fie-al boilor. Le dau pentru poporul Meu Care Mă caută, mereu.

Ieremia 49:31

„Vă ridicați și-apoi porniți În iureș, ca să năvăliți Peste un neam ce-i liniștit, Căci locuiește fericit Și fără teamă” – Domnul spune – „Neam cari, zăvoare, nu își pune, Pentru că nici porți el nu are, Singur trăind, între hotare.

Plângerile 1:7

În zilele necazului Și-ale ticăloșiei lui, Ierusalimul ia aminte La zilele de dinainte, La bunătățile pe care Le-a tot avut fără-ncetare, De mult, în zilele lui bune Din vremile cele străbune. Când a căzut poporul lui În mâna-asupritorului, Nu s-a găsit nici un popor Ca să îi vină-n ajutor, Iar cei care îl dușmăneau, De prăbușirea lui, râdeau.

Plângerile 5:21

Spre Tine-ntoarce-ne și-apoi, La Tine alerga-vom noi! Mai dă-ne zile, bunăoară, Precum au fost odinioară!

Езекиел 36:11

Pe oameni, am să-i înmulțesc Și vitele-am să le sporesc. Ca mai ‘nainte o să fiți Iarăși, în urmă, locuiți Și mai mult bine – bunăoară – Vă fac, decât odinioară. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.

Levitic 27:32

Orișice fel de zeciuială Din vite și – fără-ndoială, Din turmele voastre de oi, Din tot ce trece mai apoi, Pe sub toiag – vreau să se știe Cum că luată o să fie, Spre închinare Domnului, Și dată o să-I fie Lui.

Amos 9:11

În vremea ‘ceea, așadar, Cortul lui David îl salt iar. Spărturile i le cârpesc, Ruinele i le zidesc, Căci îl voi face – bunăoară – Precum era odinioară.

Obadia 1:19

Cei de la miazăzi sosesc Și pe Esau îl stăpânesc, Iar cei care sunt în câmpie, Stăpâni – atuncea – au să fie Pe țara Filistenilor. Va fi sub stăpânirea lor, Și al lui Efraim ținut. Pe mâna lor va fi-ncăput – În urmă – și Samaria, Iar Galaadul va cădea În mâna celor care vin Din ramura lui Beniamin.

Miheia 5:4

Puterea cârmuirii Lui Va fi puterea Domnului, Puterea Celui cari, mereu, Îi este Domn și Dumnezeu. În liniște-au să locuiască, Căci El o să Se proslăvească Până la marginile care Acest pământ întins le are.

Țefania 3:13

Atuncea, acea rămășiță Care-i din Israel, de viță, Nu are să mai săvârșească Nelegiuiri, n-o să rostească Minciuni, căci nimeni nu mai are, În gură, limbă-nșelătoare. Toți au să pască-atunci în tihnă. Vor avea parte de odihnă, Căci nimeni nu o să mai poată Ca să-i mai tulbure vreodată.

Zaharia 10:10

Îi voi aduce înapoi De prin Egipt; de-asemenea, I-aduc și din Asiria, Și în Liban am să îi pun Și-n Galaad am să-i adun, Încât ținuturile-acele Se vor vădi mici a fie ele, Pentru al lor mare popor.

Zaharia 11:7

Să pasc oile de tăiat. Din toată turma, ele – iată – Mai ticăloase se arată. Două toiege am luat Și „Îndurare” l-am chemat Pe cel dintâi și am găsit Drept „Legământ” că-i potrivit Să îi zic celuilalt. Apoi, Păscut-am turmele de oi.

Maleahi 3:4

Atunci, darul Iudeilor Și-al celor care se vădesc Că la Ierusalim trăiesc Va fi pe gustul Domnului, Plăcut fiind în fața Lui, Precum fusese – bunăoară – În zilele de-odinioară.

Numeri 23:9

Îl văd, din vârful stâncilor, Din culmile dealurilor; Acest popor cari se zărește, Foarte departe locuiește. Aflați dar, că ale lui ramuri, Nu sunt cuprinse între neamuri.

Numeri 32:1

Fiii lui Ruben, vite-aveau. Fiii lui Gad, și ei creșteau Vite atunci. Lor le-a plăcut Ținutul care l-au văzut. În el, acesta cuprindea Țara lui Iaezer, și-avea Și țara Galaadului. Când au văzut întinsul lui,

Numeri 32:4

Alcătuiesc țara lovită De Dumnezeu și nimicită, Față de-ntreaga adunare. Noi am văzut ce bunuri are, Și credem că sunt potrivite Pășunile ei, pentru vite.”

Matei 2:6

„Tu, Betleeme, ne-nsemnat Nu ești, în țara lui Iuda! O căpetenie vei da! Păstor are să fie El, Poporului Meu, Israel!”

Ioan 17:16

Nu-s Eu, din lume, nu-s nici ei.

Deuteronom 33:28

Teamă, în locuință, n-are A lui Israel adunare. Izvorul care a ieșit Din Iacov, e la loc ferit – Deoparte – într-o țară plină De grâu, de must și de lumină, Iar cerul, de deasupra lui, Rouă-i va da, pământului.