Miheia 5:8 - Biblia în versuri 20148 De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească8 Atunci rămășița lui Iacov va fi printre națiuni, în mijlocul multor popoare, ca leul între animalele pădurii, ca un leu tânăr printre turmele de oi, care trece și calcă în picioare, care sfâșie, și nu este nimeni care să elibereze. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20188 În acele vremuri, cei rămași dintre urmașii lui Iacov vor exista printre celelalte națiuni ca leul între animalele sălbatice ale pădurii. Se vor comporta ca un leu tânăr (care intră) în turmele de oi, trecând și călcând (oile) în picioare. Vor sfâșia fără ca cineva să poată salva. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Mâna ta se va ridica împotriva adversarilor tăi și toți dușmanii tăi vor fi nimiciți. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Rămășița lui Iacov va fi între neamuri, în mijlocul multor popoare, ca un leu între fiarele pădurii, ca un pui de leu între turmele de oi, care, când trece, calcă în picioare și sfâșie, și nimeni nu poate scăpa pe altul. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19318 Și rămășița lui Iacov va fi între neamuri, în mijlocul multor popoare, ca un leu între fiarele pădurii, ca un pui de leu între turmele de oi: care, când trece, calcă și sfâșie, și nu este cine să izbăvească. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Miheia 5:8
29 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Nu vor mai strânge lemne noi, Din câmp sau din păduri, căci ele – Adică armele acele – Au să le-ajungă, negreșit. Pe cei care i-au jefuit, Atunci ei au să-i urmărească Și au ca să îi jefuiască. Îi vor prăda pe-aceia care I-au tot prădat, fără-ncetare” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!
Atunci când întâmpla-se-va Că la Ierusalim, cumva, Una din casele pe care Țara Egiptului le are Nu va veni, Domnul – apoi – Nu are ca să îi dea ploi. Lovită ea are să fie De către-a Domnului urgie, La fel precum lovite sânt Și casele de pe pământ Care la Domnul n-au venit Și care nu au prăznuit A corturilor sărbătoare.
Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.
Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește
ကြော်ငြာတွေ