Miheia 5:2 - Biblia în versuri 2014

² Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² „Dar tu, Betleeme Efrata, deși ești neînsemnat printre miile lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel Ce va fi Conducător în Israel, Cel ale Cărui origini sunt din vechime, din zilele veșniciei“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² „Dar tu, Betleem Efrata, deși nu ești între teritoriile remarcabile ale lui Iuda, din tine va proveni Acela care va fi Conducător în Israel. El este Cel a cărui origine este stabilită în vremuri străvechi – chiar în eternitate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² De aceea, îi va lăsa până la timpul când cea care trebuie să nască va naște și restul fraților săi se va întoarce la fiii lui Israél.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² (Și tu, Betleeme. Efrata, ești mic între miile lui Iuda, dar din tine îmi va ieși cel ce va fi domn în Israel. Ieșirile căruia sunt din vechime, din zilele veșniciei.)

Miheia 5:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 35:16

De la Betel, înspre Efrata Ei au plecat, însă bucata De drum, fusese foarte lungă. La al ei capăt, să ajungă, Rahela nu mai reușise – Căci timpul i se împlinise.

Geneza 35:19

Rahela a fost îngropată Pe drumul ce ducea odată Înspre Efrata – căreia, Și Betleem, i se spunea.

Geneza 48:7

Când ne-am întors noi din Padan Și am intrat în Canaan, Lângă Efrata a murit A ta măicuță. Ne-am oprit, Și-n drum spre Betleem apoi, A trebuit s-o-ngropăm noi.”

Geneza 49:10

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.

1 Cronici 2:54

Fiii lui Salma: la-nceput, Pe Betleem doar, l-a avut, Din care-n lume sunt ieșiți Toți cei ce sunt Netofatiți. În urma lui, cel ce-a venit, Atrot-Bet-Ioab, s-a numit. Hați-Hamanahti urmează Și Țoreiții se-ntrupează;

1 Cronici 4:4

Iată-l acum, pe Penuel: Al lui Ghedor tată, e el Și al lui Ezer, negreșit, Care, al doilea, a venit. Hușa, apoi, este cel care, Pe Ezer, drept părinte-l are. Pe-acești urmași, Hur i-a avut. Hur este cel dintâi născut Al lui Efrata, acel care, Pe Betleem, drept fiu, îl are.

1 Cronici 5:2

Iuda, puternic – negreșit – Printre-ai săi frați, s-a dovedit. Din el, în vremea ce-a urmat, Un domnitor s-a întrupat. Iosif e cel ce a avut Dreptul de cel dintâi născut.

Psalmi 132:6

În Iacov.” Eu am auzit Că la Efrata s-a vorbit De acel loc, și l-am aflat, În câmpul lui Iaar, de-ndat’…

Psalmi 90:2

‘Nainte de-a se fi născut Munții – până nu s-au făcut Lumea și tot acest pământ, Cu toate ce în ele sânt – Din veșnicii ai fost, mereu, Și-n veci vei fi Tu, Dumnezeu!

Exodul 18:21

Alege, din popor, îndată, Oameni destoinici cari arată Că-s temători de Dumnezeu Și-s de încredere, mereu. Să fie oamenii acei, Dușmani ai lăcomiei. Ei, De tine puși apoi, să fie, Peste popor, capi peste-o mie; Capi peste-o sută să așezi, Și tot așa ai să urmezi Ca să pui capi peste cinzeci Și peste zece-n urmă. Deci,

Exodul 18:25

Făcu precum îi spuse el, Și a ales, din Israel, Oameni destoinici ca să fie Capi în popor, peste o mie. Peste o sută i-a mai pus, Peste cincizeci, cum i s-a spus, Și peste zece la sfârșit.

Isaia 11:1

Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.

Isaia 53:2

El a crescut ‘naintea Lui, Ca o odraslă slabă, care Este Lăstarul ce răsare Dintr-un pământ uscat. N-avea Nici frumusețe; nu vădea Nici strălucire minunată, Ca să atragă – dintr-odată – Privirile, asupra Lui. Nu arătase nimănui, Ceva anume, ca să-i facă, Pe toți, în urmă, să Îl placă.

Isaia 55:4

Printre popoare, l-am pus Eu, Martor să-Mi fie, tot mereu, Și cap și-apoi stăpânitor Al tuturor popoarelor.

Isaia 7:14

Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)

Ieremia 30:21

Din al său mijloc sunt cei cari Vor fi atunci ai lui mai mari. Cel ce-i va fi stăpânitor Ieși-va din al său popor. Aproape, Eu voiesc a-l ține Și-l fac să vină către Mine. Căci cine, oare, ar putea, De Mine a se-apropia, Din capul lui, plin de-ndrăzneală, Fără de teamă sau sfială?”

Osea 6:3

Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”

Amos 9:11

În vremea ‘ceea, așadar, Cortul lui David îl salt iar. Spărturile i le cârpesc, Ruinele i le zidesc, Căci îl voi face – bunăoară – Precum era odinioară.

Miheia 4:10

Fiica Sionului, acum, Suferi și gemi, la fel precum Și o femeie se căznește, Când ceasul nașterii sosește! Cetatea o să-ți părăsești Și-n câmp tu ai să locuiești. În urmă, tu vei fi luată Și-n Babilon vei fi mutată. Acolo, am să te găsesc Și am ca să te izbăvesc. De la prietenii tăi – iată – De Domnul, ești răscumpărată.

Zaharia 13:7

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,

Zaharia 9:9

Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!

Matei 2:1

Când S-a născut, în vremea ‘ceea, În Betleemul din Iudeea, Iisus, Irod a-mpărățit Peste Israel. Au venit La el – deci la Ierusalim – Din est, trei magi și i-au spus: „Știm

Matei 2:6

„Tu, Betleeme, ne-nsemnat Nu ești, în țara lui Iuda! O căpetenie vei da! Păstor are să fie El, Poporului Meu, Israel!”

Matei 28:18

Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!

Luca 23:2

Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”

Luca 23:38

De-asupra Lui, putea oricine, Ca să citească-n latinește, Grecește și în evreiește, În lemnul crucii, încrustat: „Peste Iudei, El e-mpărat”.

Ioan 7:42

Dar, în Scriptură, zice bine Cum că Hristosul va să vie Din a lui David seminție, Din Betleem. Cum o fi oare?”

Deuteronom 1:15

Atunci, eu am chemat să vie – Din fiecare seminție – Pe toți bărbații acei cari S-au dovedit a fi mai mari. Pe ei i-am așezat apoi, Drept căpetenii, peste voi. I-am așezat, capi, peste-o mie, Capi peste-o sută-am pus să fie Și peste cincizeci mai apoi, Ca dregători, aflați la voi, În fiecare seminție.

Coloseni 1:17

El este înaintea lor Și-i făcătorul tuturor, Căci El a fost de la-nceput Și totul e, prin El, ținut.

Evrei 13:8

Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!

Evrei 7:14

Este un lucru dovedit, Că Domnul nostru a ieșit Din a lui Iuda seminție, Iar Moise – despre preoție – În ceea ce ăst neam privește, Nimic nu ne mărturisește.

1 Ioan 1:1

„Ceea ce-a fost de la-nceput, Ce-am auzit, ce am văzut Cu ochii noștri, ce-am privit, Ceea ce noi am pipăit Cu mâinile și avem știre De lucrurile cu privire La viață – la al ei Cuvânt; –

Revelația 19:16

Pe coapsă și pe strai, scria Numele care Îl avea, Și-anume, „Domn al domnilor” Și „Împărat al tuturor”.

Revelația 2:8

Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica din Smirna-l are: „Iată ce-ți spune ție-acum, Cel cari, întâi, este – precum Și „Cel din urmă” e chemat – Cari mort a fost, dar a-nviat:

Revelația 21:6

Când a sfârșit de cuvântat – „S-a isprăvit, s-a terminat!” – Adăugat-a Cel Prea Sfânt. „Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul sunt numit, Și tot Eu sunt chemat Sfârșit. Celui ce-i este sete, iată, Îi dau să bea, fără de plată, Din apa vieții, negreșit.

Judecători 17:7

În Betleemul cel pe care, Iuda în stăpânire-l are, Era un om, de neam Levit.

Rut 1:1

Demult, prin ai istoriei zori, Pe când erau judecători Peste popor, veni în țară – Precum mai fost-a și-altă oară – O foamete, ca un blestem. Atunci, un om din Betleem, Cu soața și cu fiii lui, Luă drumul Moabului, Acolo ca să locuiască – Foamei să-i supraviețuiască.

Rut 4:11

Bătrânii care s-au aflat Acolo și l-au ascultat – Precum toți cei care-au privit – Către Boaz au glăsuit: „Ce ai făcut, noi toți vedem Și astăzi, martori îți suntem! Să facă Domnul ca femeia Să-ți fie-asemenea cu Lea Și cu Rahela – căci știut E ceea ce ele-au făcut: Cum amândouă au zidit – Prin fiii ce i-au zămislit – Casa lui Israel. Ia fata! Arată-ți forța în Efrata, Și fă-ți un nume-n Betleem! Aceasta-i ceea ce noi vrem!

1 Samuel 10:19

Iar astăzi, iată, ați venit Aicea, și v-ați lepădat De Domnul Cel adevărat – De singurul vost’ Dumnezeu – Care v-a izbăvit, mereu, Din toate relele apoi, Din suferințe și nevoi. Iată că ați venit la El, Și I-ați vorbit, în acest fel: „Alege-ne un împărat Și-așează-l peste noi, îndat’!” Acum, să vă înfățișați În fața Domnului. Să stați, În ale voastre seminții Și după ale voastre mii.”

1 Samuel 17:12

David era fiul pe care, Isai – din Betleem – îl are. Isai, opt fii, a dobândit, Și-acum era îmbătrânit, Căci anii, greu, îl apăsau.

1 Samuel 17:18

Să iei și cașul, negreșit. Zece bucăți sunt pregătite, Cari trebuie-a fi dăruite Omului care o să fie Mai mare pus, peste o mie, La cel care-i conducător, Pus peste mia fraților. Vezi dacă frații tăi sunt bine, Și-apoi întoarce-te la mine. În grabă mare să te duci Și vești temeinice s-aduci!

1 Samuel 23:23

Să cercetați dar, să știți unde – Cu ai săi oameni – se ascunde. Ceva temeinic de aflați – Vă rog – de veste, să îmi dați, Căci eu am să pornesc apoi, Și am să vin până la voi, Să-l caut, fără încetare, Prin miile de fii pe care Îi are Iuda – negreșit – Până când îl voi fi găsit.”

1 Samuel 8:12

Puși căpetenii peste-o mie Și peste cincizeci. În ăst fel, Pământul ce îl are el, De-ai voștri fii va fi arat. Tot ei îl vor fi secerat Și tot ei face-vor apoi, Arme și care de război.