Miheia 5:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Tu, ceată a Sionului Te strânge, în cetatea lui! Strângeți dar, rândul, v-adunați, Căci noi suntem împresurați! Lovit în față e acel Ce-l judecă pe Israel! Cu o nuia, s-a pomenit, Peste obraz, că e lovit!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ Acum, strânge-ți ceata, fiică a cetei. S-a pornit un asediu împotriva noastră! Ei îl vor lovi cu un toiag peste obraz pe judecătorul lui Israel!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Fiică, acum când ești înconjurată de luptători pregătiți de război, strânge-ți armata; pentru că suntem sub asediu! Ei îl vor lovi cu bastonul peste obraz pe judecătorul lui Israel!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Tu, Beteleém Efráta, ești mic ca să fii printre locurile [de seamă ale] lui Iúda; din tine va ieși, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israél: originile lui sunt de demult, din zilele veșniciei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Acum, strânge-ți rândurile în cetate, ceata Sionului, căci suntem împresurați! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Acum strânge‐te în cete, fiică a cetelor! El a pus împresurare împotriva noastră; ei vor lovi pe judecătorul lui Israel cu o vargă peste falcă.

Miheia 5:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 35:19

Rahela a fost îngropată Pe drumul ce ducea odată Înspre Efrata – căreia, Și Betleem, i se spunea.

Geneza 49:10

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.

1 Regi 22:24

Când Zedechia-a auzit Aceste vorbe, a venit La Mica și, plin de necaz, L-a pălmuit peste obraz. În urmă, el a glăsuit: „Spune-mi, pe unde a ieșit Duhul lui Dumnezeu, din mine, Ca să vorbească-apoi, cu tine?”

2 Regi 24:2

Iar Dumnezeu a repezit Asupra lui, cete-narmate Cari, din Haldei, erau formate, Din Sirieni și Amoniți Și-asemenea, din Moabiți. Cetele-acelea au căzut Pe Ioiachim și l-au bătut, Să se-mplinească, negreșit, Cuvântul Domnului, rostit Prin gurile prorocilor,

Iov 16:10

Își deschid gura, căci toți vor Să mă mănânce și să mor! Cu pălmi, fața-mi îmbujorează Și-n contră-mi toți se-nverșunează,

Proverbe 8:23

M-a așezat din veșnicie, ‘Nainte de orice-mpărat, Când nu era întemeiat Pământul. Deci eu m-am născut,

Isaia 10:6

Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.

Isaia 33:22

Domnul ne e Judecătorul. Domnul ne e Legiuitorul. Domnul ne este Împărat Și mântuire El ne-a dat!

Isaia 8:9

Strigați popoare, cât puteți, Căci e zadarnic! Dacă vreți, Să scoateți strigăt de război, Căci tot veți fi zdrobite-apoi! Mereu, aminte să luați Voi cei care departe stați! De luptă, să vă pregătiți Cu toți, căci tot veți fi zdrobiți!

Isaia 9:5

Acuma dar, luați aminte: Aflați că orice-ncălțăminte Purtată-n luptă, iar apoi Orișice haină de război Ce-a fost în sânge tăvălită, Are să fie nimicită. Strânse vor fi toate-ntr-un loc Și arse au să fie-n foc.

Ieremia 25:9

Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.

Ieremia 4:7

Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.

Plângerile 3:30

Să-și dea, celui ce îl lovește, Obrazul și să cate iară, Ca să se sature de-ocară,

Езекиел 21:32

De foc ai să fii ars apoi, Iar al tău sânge, în șuvoi, Mijlocul țări-o să-l stropească. Ei n-au să își mai amintească De tine-apoi, căci – negreșit – Eu, Domnul, sunt Cel ce-a vorbit.”

Езекиел 24:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Să scrii dar, numele pe care Tocmai această zi îl are. Astăzi, cel care e pe tron, Ca împărat, În Babilon, Se-apropie cu oastea lui, De a Ierusalimului

Daniel 9:25

Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.

Ioel 3:9

Aceste lucruri, le vestiți La neamuri, zicând: „Pregătiți Războiul! Pregătiți-vă Vitejilor! Treziți-vă! Să se apropie, apoi, Toți oamenii cei de război!

Amos 2:3

De-aceea, cu desăvârșire, Voi spulbera de peste fire, Judecători, cu toți cei cari Sunt în Moab drept cei mai mari. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”

Habacuc 1:6

Căci ridica-voi un popor, Cari este al Haldeilor. E un neam iute și turbat. Întinderi mari a colindat, Vrând locuințe să găsească, Pe care să le stăpânească.

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?

Matei 26:67

Astfel, Iisus a fost lăsat, Celor din sală; L-au scuipat Drept în obraz, L-au pălmuit Și-apoi, cu pumnii, L-au lovit,

Matei 27:30

Apoi, în față Îl scuipau, Și-n cap, cu trestia-L loveau.

Matei 5:39

Eu zic: nu vă împotriviți Celui ce face rău, ci fiți Supuși, mereu; de te-a lovit Obrazul drept, e nimerit

Ioan 18:22

Atuncea, un aprod zelos, S-a ridicat, iute, de jos, Și, peste față, L-a lovit, Cu palma și-apoi I-a vorbit, Strigând înfuriat, de tot: „Cum poți, ca marelui preot, Să îi răspunzi, în acest fel?!”

Ioan 19:3

Și-apoi, în față-I, se-nchinau Și „Plecăciune” – Îi spuneau – „Mare-mpărat, peste Iudei!”, Iar fiecare dintre ei, Pe rând, cu palma, L-au lovit.

Fapte 23:2

În timpu-acela, preot mare, Fusese Anania, care, Pe Pavel, când l-a auzit Vorbind astfel, a poruncit – Îndată – celor ce erau În jurul său și ascultau, Ca, peste gură, a-l lovi.

2 Corinteni 11:20

Când vă robește cineva, Dacă, „mâncați”, sunteți, cumva, Sau dacă cineva, apoi, Va pune mâinile pe voi, Dacă, de sus, sunteți priviți, Ori, în obraz, sunteți loviți, Voi trebuie – dragii mei frați – Necontenit, ca să răbdați.

Deuteronom 28:49

După porunca Domnului, Din marginea pământului Un neam pornește-apoi și vine Să cadă-n urmă, peste tine, Cu zbor de vultur. Va avea O limbă, pe cari nimenea – Dintre ai tăi – n-au s-o dezlege Ca să o poată înțelege;

Deuteronom 33:27

Veșnic e Domnul Dumnezeu Și-un adăpost e El, mereu. Sub al Său braț, El – veșnic – are– Un loc menit pentru scăpare. Pe-ai tăi vrăjmași, necontenit, Din fața ta, i-a izgonit Și-n orice loc ai să-l găsești, Ți-a poruncit: „Să-l nimicești!”

Judecători 17:7

În Betleemul cel pe care, Iuda în stăpânire-l are, Era un om, de neam Levit.