Miheia 4:7 - Biblia în versuri 20147 Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească! အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească7 Voi face din cei șchiopi o rămășiță și din cei alungați – o națiune puternică. Domnul va împărăți peste ei pe muntele Sion, de acum și pentru totdeauna. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20187 Voi face din cei șchiopi un grup de supraviețuitori; iar pe cei alungați îi voi face să fie un popor cu o mare forță. Iahve îi va guverna pe muntele Sion pentru totdeauna. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20207 O voi pune pe cea șchioapă să fie rest și pe cea alungată, să fie un neam puternic. Domnul va domni peste ei pe muntele Sión, de acum și până-n veac. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 Din cei șchiopi voi face o rămășiță, din cei ce erau risipiți, un neam puternic, și Domnul va împărăți peste ei, pe muntele Sionului, de acum și până-n veac! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19317 Și voi face pe cea șchioapă o rămășiță și pe cea alungată un neam tare. Și Domnul va domni peste ei în muntele Sion de acum și până în veac. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Miheia 4:7
32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”
Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –
Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.
După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.
Apoi, domniile aflate, Sub ceruri, au a fi luate. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari sunt ale-mpăraților – Date-au să fie sfinților Celui Prea-Nalt. A Lui domnie Are să țină pe vecie. Toate puterile vor sta În slujbă-I și-L vor asculta, Căci doar a Lui Împărăție, Fără sfârșit are să fie!”
Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!
În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”
ကြော်ငြာတွေ