Miheia 4:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Căci locui-va fiecare, Doar sub smochinul ce îl are, Sau va ședea sub a lui vie Fără ca tulburat să fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. El este Domnul oștilor.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui și nimeni nu-l va mai înspăimânta, căci gura Domnului Oștirilor a vorbit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Fiecare va locui (liniștit) sub vița și sub smochinul lui. Nimeni nu va mai teroriza pe altul. Se va întâmpla (cu certitudine) așa, pentru că acestea sunt prezise chiar de gura lui Iahve care este Dumnezeul armatelor!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Ci fiecare va locui sub via lui și sub smochinul său și nu va fi [nimeni] să-i tulbure”, căci gura Domnului Sabaót a vorbit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ ci fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui și nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oștirilor a vorbit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și vor ședea fiecare sub via sa și sub smochinul său și nu va fi cine să‐i înspăimânte; căci gura Domnului oștirilor a vorbit.

Miheia 4:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 4:25

Iuda și-ntregul Israel, În liniște-au trăit astfel, De la Beer-Șeba începând, La Dan în urmă ajungând. Sub via ce o stăpânea, Sau sub smochinul ce-l avea, Atunci, trăit-a fiecare, Doar în belșug și desfătare.

1 Regi 5:5

Tocmai de-aceea, eu doresc, O casă să Îi construiesc Numelui Domnului, căci El – Lui David – i-a vorbit astfel: „Află că Eu am să-l veghez Pe fiul tău și-am să-l așez Pe al tău scaun de domnie. Când împărat are să fie, O casă, o să-Mi construiască. El are să o isprăvească Și-atunci, în ea, voi merge Eu, Ca să-Mi așez Numele Meu.”

Iov 11:19

Și nu vei mai fi tulburat, De nimenea. Ci căutat Vei fi, pentru bunăvoință.

Psalmi 72:3

Munții și dealurile-apoi Pace-au s-aducă peste noi, Urmare a dreptății Tale, Care se află pe-a Ta cale.

Proverbe 3:25

De spaimă, nu vei fi lovit Sau de vreo altă năvălire A celor care-s răi din fire,

Isaia 1:20

Dar dacă nu Mă ascultați, De sabie veți fi tăiați! N-aveți scăpare, negreșit, Pentru că Domnul a vorbit.”

Isaia 17:2

Cetățile ce s-au aflat În Aroer, sunt părăsite, Iar turmele – nestingherite – Acolo au să pășuneze Și-n pace au să înnopteze.

Isaia 22:25

În ziua ‘ceea, drugul care Era-mplântat într-un loc tare, Are să fie-ndepărtat, Căci va fi scos și-apoi, tăiat. Drugul acela va cădea Și-atunci povara ce ședea Asupra lui, va fi zdrobită. Ea o să fie nimicită De către Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu. Lucrul acest va fi-mplinit, Pentru că Domnul a vorbit.”

Isaia 26:16

Doamne, ei toți Te-au căutat Când în strâmtoare s-au aflat. Atuncea când i-ai pedepsit, Cu rugi, la Tine, au venit.

Isaia 32:17

Pacea-i lucrarea cea pe care Neprihănirea doar o are, Iar roada ei are să fie Liniște, tihnă pe vecie.

Isaia 36:16

Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine, Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –

Isaia 40:5

Atuncea doar, are să vie, Să se descopere, pe dată, Slava aceea minunată, Care este a Domnului. Ființele pământului, În clipa ‘ceea, vor putea, Cu toate, de a o vedea, Pentru că Domnul, negreșit, Este Cel care a vorbit.

Isaia 54:14

În vremea ‘ceea, întărirea Are a-ți fi neprihănirea. Să izgonești neliniștea Și spaimele de-asemenea, Căci de nimic, în acea vreme, Nu vei avea tu a te teme.

Isaia 58:14

Atunci, în Domnul tu vei sta, În El doar, te vei desfăta Și-n țară am să te sui Eu, Pe înălțimi, unde mereu Am să te fac – neîndoios – Ca să fii foarte bucuros De moștenirea cea pe care, Iacov, al tău tată, o are. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 23:4

Am să aleg alți păstori, noi, Și îi voi pune peste oi. Ei, turma Mea, au să o pască Și ne-ncetat au s-o păzească, Iar oilor – de bună seamă – Atunci nu le va mai fi teamă. Nici groază n-au să mai simțească Și nici una n-o să lipsească.

Ieremia 30:10

N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.

Езекиел 34:25

Iată dar, ceea ce voi face: Închei un legământ de pace, Cu oile. Din a lor țară, Voi scoate fiarele afară. Parte de liniște, apoi, Avea-vor ale mele oi, Căci în pustie, vor putea, Netulburate, ca să stea Și-n mijlocul pădurilor, Nestingherite dormi-vor.

Езекиел 34:28

De jaf, ele n-au să mai fie. Nici fiarele n-au să mai vie Să le mănânce. Mulțumite, Vor sta în țară, liniștite, Făr’ să mai fie tulburate, Fiind în pace-apoi, lăsate.

Езекиел 38:11

Vei zice: „Am să mă pornesc, Pentru că vreau să cuceresc Țara aceasta ce se-arată Deschisă. Năvălesc de-ndată, Peste cei care-o locuiesc Și cari în liniște trăiesc În locuințe nepăzite De porți sau ziduri întărite!

Езекиел 39:26

Ocările de ei purtate, Cu toate ale lor păcate Și făr’delegile avute Cari împotrivă-Mi sunt făcute, Vor fi uitate când ei, iară, În liniște vor sta în țară, Fără să fie tulburați

Levitic 26:6

Pace, în țară, veți avea, Mereu, iar somnul, nimenea N-o să vi-l tulbure. Din țară, Eu am să fac, atunci, să piară Sălbăticiunile. Feriți De sabie, aveți să fiți.

Miheia 5:3

Lăsați – de-aceea – au să fie, Până când naște-va cea care Va naște ce, de născut, are. Cei cari vor fi o rămășiță, Fiind din ai Săi frați – de viță – Se vor întoarce-n acest fel, La fiii cei din Israel.

Țefania 3:13

Atuncea, acea rămășiță Care-i din Israel, de viță, Nu are să mai săvârșească Nelegiuiri, n-o să rostească Minciuni, căci nimeni nu mai are, În gură, limbă-nșelătoare. Toți au să pască-atunci în tihnă. Vor avea parte de odihnă, Căci nimeni nu o să mai poată Ca să-i mai tulbure vreodată.

Zaharia 3:10

„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”