Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Miheia 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Au să roșească ghicitorii Și, de rușine, văzătorii Au să rămână, negreșit. Toți își vor fi acoperit Bărbile-n ceasu-acela greu, Căci nu răspunde Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Văzătorii vor fi făcuți de rușine, iar cei ce practică divinația vor fi umiliți. Își vor acoperi barba cu toții, căci nu va fi răspuns de la Dumnezeu“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Cei care pretind că văd anumite lucruri prin revelație divină, vor fi făcuți de rușine; iar prezicătorii vor fi umiliți. Toți își vor acoperi barba; pentru că nu va fi răspuns de la Dumnezeu.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Se vor rușina vizionarii și vor roși ghicitorii; toți își vor acoperi barba, căci nu va fi răspuns de la Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Văzătorii vor fi dați de rușine, ghicitorii vor roși, toți își vor acoperi barba, căci Dumnezeu nu va răspunde.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și văzătorii se vor rușina și ghicitorii vor roși și toți își vor acoperi buzele, căci nu este răspuns de la Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Miheia 3:7
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Semnele noastre, nu putem – Acuma – să le mai vedem Și iată că nici un proroc Nu se mai află-n acest loc. Nu mai e nimeni cari să știe, Până când, totul va să ție…


Toți vrăjitorii s-au umplut De bube și-astfel, n-au putut Ca să se ducă la-mpărat, Atuncea când el i-a chemat.


Eu singur doar, Mă dovedesc, În stare să zădărnicesc Chiar semnele cele pe care Prorocul mincinos le are Și să-i scot drept înșelători Pe cei care sunt ghicitori. Fac, pe-nțelepți, să dea-napoi Și-n nebunie mai apoi, Prefac toată știința lor.


„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”


Suspină numai, în tăcere, Dar să nu plângi de-a ta durere. Nici a ta inimă n-o frânge Ca și când după morți ai plânge. Leagă-ți turbanul, după care Ia-ți încălțările-n picioare. Să nu mănânci pâinea de jale Și nici să nu găsești cu cale Ca barba să ți-o învelești, Căci nu trebuie să jelești.”


Atunci, și voi veți fi făcut Precum pe mine m-ați văzut. Nu veți mânca pâinea de jale Și nici nu veți găsi cu cale, Bărbile să vi le-nveliți, Pentru că nu o să jeliți.


Leprosul care e atins De astă rană, înadins, Cu capul gol, mereu, va sta. Doar peste barbă, va purta O-nvelitoare, ne-ncetat. Straiul său fi-va sfâșiat Și-n orice loc va fi venit, El va striga, necontenit: „Sunt necurat! Sunt necurat!”


„Iată că voi aduce Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „O foamete nespus de mare. Dar nu va fi o foame care Lipsei de pâine-i datorată, Ci foametea ce se arată – Precum și arșița setei – Va fi din pricina lipsei Din țară, a cuvântului Care este al Domnului.


Apoi, la Domnul, au strigat, Dar El, nici un răspuns, n-a dat. Strigătul lor nu va pătrunde Până la El, căci Își ascunde Fața, în vremile acele, Din pricină că fapte rele – Neîncetat – au săvârșit.


Și neamurile vor vedea Aceste lucruri minunate Și au să fie rușinate, Cu toată marea lor putere. Au să rămână în tăcere, Cu mâinile la gură duse Și peste ea pecete puse, Și cu urechile-astupate.


Când acea zi are să vie, Plini de rușine au să fie Prorocii, pentru visul lor Împărtășit către popor. Manta de păr, n-au să-și mai ia Ca să se înfășoare-n ea, Să meargă-apoi să prorocească, Pe oameni ca să îi mințească.


Saul pe Domnul L-a-ntrebat: „Dorești să mă pogor, îndat,’ Pe urma Filistenilor? O să lași oare-al lor popor, În mâinile lui Israel?” Dar Domnul, în ceasul acel, Nici un răspuns, lui, nu i-a dat.


„De ce mă tulburați dar, voi?”– Îi zise Samuel apoi. Saul răspunse, de îndat’: „Iată, sunt tare strâmtorat! Vin Filistenii peste noi, Și va începe-un nou război. Ce pot să fac, acuma, eu? L-am întrebat pe Dumnezeu, Dar El, răspunsuri, nu mi-a dat, Pentru că s-a îndepărtat De mine-n acest ultim ceas, Și iată, singur, am rămas. Domnul, de mine, S-a ascuns: Nici prin proroci nu mi-a răspuns, Și nici prin vise. Disperat, Pe tine-atuncea te-am chemat – Căci altă cale n-am văzut – Ca să mă-nveți ce-i de făcut.”


Saul, în fața Domnului S-a dus să ceară sfatul Lui. Dar Domnul nu l-a ascultat Și nici răspunsuri nu i-a dat. Prin vise, El nu i-a vorbit, Nici prin Urim nu l-a vestit, Nici prin proroci nu l-a-nștiințat.


În Israel, odinioară, Atunci când cineva voia, De Domnul a-ntreba, zicea: „Haidem dar, pân’ la văzător!” Așa le-au spus prorocilor, În vremile de mult trecute, Căci vedeau lucruri nevăzute. –


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ