Miheia 3:5 - Biblia în versuri 20145 De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească5 Așa vorbește Domnul: „Cât despre profeții care Îmi duc poporul în rătăcire, aceștia, dacă au mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea, dar, dacă cineva nu le pune nimic în gură, declară război împotriva lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20185 Iahve spune: „Vă vorbesc acum despre profeții care Îmi duc în eroare poporul. Dacă au mușcat ceva cu dinții (prin violență), prezic pacea; dar se pregătesc de război împotriva acelora care nu le pun nimic în gură. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Așa vorbește Domnul împotriva profeților care îl fac pe poporul meu să rătăcească și care îl mușcă cu dinții lor și strigă: „Pace!”. Și dacă cineva nu pune nimic în gura lor, ei declară război împotriva lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Așa vorbește Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt: အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19315 Așa zice Domnul despre prorocii care rătăcesc poporul meu, care mușcă cu dinții lor și strigă: Pace! și cine nu pune în gurile lor, pregătesc războiul împotriva lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Mare necaz am pe cei care Istorisesc, fără-ncetare, Visuri ce nu-s adevărate, În inimile lor iscate, Și care, prin minciuna lor, Îl rătăcesc pe-al Meu popor. Ei mint cu mare îndrăzneală, Cu toate că – fără-ndoială – Nu Eu sunt cel ce i-a trimis. Nu Eu le-am spus ce au de zis. Pentru popor, neîndoios, Ei nu sunt de nici un folos.
„Iată că brațul Meu cel tare Va fi-mpotriva celor care, Minciuni doar, știu să prorocească Și știu ca să împărtășească Numai vedenii născocite, Ce sunt înșelăciuni vădite. Ei nu vor rămânea, mereu, Cu cei cari sunt popor al Meu. Ei n-au să fie scriși, astfel, În cărțile lui Israel Și n-au să intre-n țara lui, Cu oamenii poporului. În acest fel, veți ști că Eu Sunt Domn precum și Dumnezeu.
Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”