Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Miheia 3:3 - Biblia în versuri 2014

3 Au mâncat carnea cea pe care Sărmanul Meu popor o are. De piele, ei l-au jupuit Și oasele i le-au zdrobit. Bucăți făcut-au ce-a rămas, Cum sunt cele cari, într-un vas Se-aruncă, fierte a fi ele, Sau ca bucățile acele De carne, strânse la un loc, Într-un cazan ce-i pus pe foc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 mâncați carnea poporului meu, jupuiți pielea de pe el și îi zdrobiți oasele, îl ciopârțiți asemenea cărnii din oală, asemenea cărnii din cazan“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Mâncați această carne a poporului meu, jupuiți pielea de pe el și îi striviți oasele… Voi rupeți bucăți din el la fel cum procedați cu acea carne din oală și din cazan.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Ei devorează carnea poporului meu, pielea de pe ei o smulg și oasele lor le frâng: le zdrobesc ca pentru oală, și carnea lor, în căldare”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 După ce au mâncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea și-i sfărâmă oasele, îl fac bucăți ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca și carnea dintr-un cazan.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 și care mâncați și carnea poporului meu și le jupuiți pielea de pe ei și le sfărâmați oasele și le faceți bucăți ca pentru oală și ca și carnea în căldare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Miheia 3:3
11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”


Dacă cei răi, în contra mea Înaintează, căci ar vrea Să îmi mănânce carnea, ei – Tocmai prigonitorii mei, Acei care mă dușmănesc – Se clatină, se prăbușesc.


Sunt oameni care-au fost lăsați Să-nghită pe nenorocit: În loc de dinți, ei au primit Săbii puternic ascuțite, Iar drept măsele, au cuțite.


Atunci când Domnul Se arată, El va intra la judecată Cu cei mari ai poporului, Precum și cu bătrânii lui: „Voi ați mâncat via și – iată – Prada de la sărac luată În casa voastră se găsește!


Dar cine vă îngăduiește, Pe-al Meu popor, să îl călcați Și pe săraci să-i apăsați?” – A-ntrebat Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.


Ei zic așa: „Nu e venită, Încă, vremea cea potrivită, În care să ne liniștim Și case-apoi, să ne zidim. N-a venit, încă, acel an! Cetatea este un cazan, Iar noi cu toți suntem – astfel – Doar carnea ce se află-n el.”


Bucăți de carne pune-n el: Coapsa s-o pui, spata – la fel. Și oasele cele mai bune, De-asemenea, în el le pune.


Lucrul acest să-l ascultați Voi toți, cei care îl mâncați Pe cel sărac și-i prăpădiți Pe cei ce sunt nenorociți!


De multă vreme-l socot Eu, Vrăjmaș, pe-acest popor al Meu. Mantalele, voi le răpiți, Celor care trec liniștiți, Pe drum, iar gânduri de război, Nu au nutrit față de voi.


Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ