Miheia 3:2 - Biblia în versuri 2014

² Dar binele îl urâți voi Și iubiți răul mai apoi, Căci pielea, de pe oase, știți – Și carnea – să le jupuiți!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Și totuși, voi urâți binele și iubiți răul, jupuiți pielea de pe poporul Meu și carnea de pe oasele lui,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Și totuși voi urâți binele și iubiți răul, jupuiți pielea de pe poporul Meu și luați carnea de pe oasele lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Voi urâți binele și iubiți răul, jupuiți pielea de pe ei și carnea, de pe oasele lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Și totuși voi urâți binele și iubiți răul, le jupuiți pielea și carnea de pe oase!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Cei ce urâți binele și iubiți răul, cei ce smulgeți pielea lor de pe ei și carnea lor de pe oasele lor;

Miheia 3:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 21:20

Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.

2 Cronici 19:2

Iehu, în cale, i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Cum de te-ai dus și-ai ajutat, Pe cel rău și ai arătat Iubire celui ce vădește Cum că pe Domnul Îl urăște? Prin felu-n care te-ai purtat, Pe Dumnezeu L-ai mâniat.” Iehu era acela care, Părinte, pe Hanani-l are, Iar tatăl său era proroc Al Domnului, în acel loc.

Psalmi 15:4

Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.

Psalmi 53:4

„Și-au pierdut mințile ei care Au săvârșit fără-ncetare Nelegiuiri, mâncând mereu – Ca pâinea – pe poporul Meu Și nu cată – în orice vreme – Pe Dumnezeu ca să Îl cheme?”

Proverbe 28:4

Cel cari de lege e lipsit, Doar pe cel rău l-a preamărit; Astfel, mânia îi stârnește Aceluia ce o păzește.

Isaia 3:15

Dar cine vă îngăduiește, Pe-al Meu popor, să îl călcați Și pe săraci să-i apăsați?” – A-ntrebat Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.

Isaia 5:20

Vai, o să fie de oricine, Care numește „răul” „bine”, Iar „binele” – la rândul său – Are să îl numească „rău”! Vai, de cel care o să vină, Spunându-i negurii, „lumină” Și-apoi lumina, se vădește Că, „întuneric”, o numește! Vai o să fie – vă pot spune – De cei ce dau amărăciune Și, drept „dulceață”, o numesc!

Isaia 57:12

Acum însă, voi arăta Cum e neprihănirea ta. Faptele tale – vei găsi – Precum că nu-ți pot folosi!

Езекиел 11:7

De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Morții pe care, Voi i-ați întins, fără-ncetare, Pe ulițe, an după an, Sunt carnea din acest cazan, Deci din cetate. Însă voi – Din ea – o să fiți scoși apoi.

Езекиел 22:27

În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari Se-arată-asemeni lupilor Ce își sfâșie prada lor. Să verse sânge, au pornit; Suflete pierd, necontenit, Să-și stingă lăcomia mare, De bani, ce-o are fiecare.

Езекиел 24:4

Bucăți de carne pune-n el: Coapsa s-o pui, spata – la fel. Și oasele cele mai bune, De-asemenea, în el le pune.

Езекиел 34:3

Dar voi, grăsimea, o mâncați Și-apoi cu lâna vă-mbrăcați. Ce e mai gras, tăiați apoi, Dar nu pașteți turma de oi.

Amos 4:1

„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Amos 5:15

Răul, urâți-l și fugiți! Doar binele, să îl iubiți, Căci poate-atunci, Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu Va avea milă de-a cea viță Ce-i a lui Iosif rămășiță.

Miheia 2:8

De multă vreme-l socot Eu, Vrăjmaș, pe-acest popor al Meu. Mantalele, voi le răpiți, Celor care trec liniștiți, Pe drum, iar gânduri de război, Nu au nutrit față de voi.

Miheia 7:2

Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.

Miheia 7:3

Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.

Țefania 3:3

Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.

Luca 19:14

Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.”

Ioan 18:40

„Nu! Nu! Noi nu-L vrem pe Iisus! Baraba trebuie-a fi pus, Acum, în libertate!” Dar, Baraba era un tâlhar.

Ioan 7:7

Pe Mine-n schimb, Mă prigonește, Pentru că am mărturisit De răul ce l-a săvârșit.

Romani 1:32

Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”

Romani 12:9

„Iată dar, dragostea, pe care, Vreau, să o aibă, fiecare: Curată, trebuie să fie, Și fără prefăcătorie. De rău – mereu – să vă-ngroziți; De bine, tare, stați lipiți.

2 Timotei 3:3

Lipsiți, ei au să se vădească, De orice dragoste firească, Clevetitori, ne-nduplecați, Neîmblânziți și ne-nfrânați; La depărtare, se vor ține, Necontenit, de orice bine;