Miheia 2:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Din casele ce le iubesc, Iată că ei își izgonesc Femeile cele pe care Acest popor al Meu le are Și le răpesc copiilor, Podoaba ce am dat-o lor.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ Voi le alungați pe femeile poporului Meu din casele lor plăcute și luați de la copiii lor pentru totdeauna măreția Mea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Voi le alungați pe femeile poporului Meu din casele lor plăcute și luați definitiv gloria Mea de la copiii lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Pe femeile poporului meu le alungați din casa lor plăcută și de la pruncii lor luați gloria mea pentru totdeauna.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Voi izgoniți din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luați pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Voi alungați femeile poporului meu din casele cele plăcute ale lor; voi smulgeți de la copiii lor slava mea pentru totdeauna.

Miheia 2:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 72:19

Să fie binecuvântat Numele Lui, neîncetat! Să umple slava Celui Sfânt, Fața întregului pământ, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!

Ieremia 10:20

Acum, ajuns-a cortul meu, Trântit să fie, la pământ, Iar frânghiile-i rupte sânt. Feciorii mei m-au părăsit Și nimeni nu s-a mai găsit Cortul să mi-l întindă-apoi Și să-mi ridice pânze noi!

Езекиел 39:21

În rândurile tuturor Popoarelor neamurilor, Se va cunoaște slava Mea, Căci neamurile vor vedea Ce judecăți am să rostesc Și cum am să îi pedepsesc.

Ioel 3:6

Copii din Iuda ați luat Și din Ierusalim. I-ați dat, Pradă, în mâna Grecilor, Să-i depărtați de țara lor.

Amos 2:7

Iată ce rele, ei mai fac: Țărână, ar dori să vadă, Peste sărmani, cum o să cadă. Calcă-n picioare – negreșit – Dreptul celui nenorocit. Atât fiul, cât și-al său tată Se duc chiar la aceeași fată, Ca prin purtarea nebunească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească.

Miheia 2:2

Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.

Habacuc 2:14

Cunoașterea slavei pe care Cel care este Domn o are Va umplea-ntreg acest pământ, Așa precum umplute sânt Adâncurile mărilor, De apa de deasupra lor.

Zaharia 2:5

„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”

Matei 23:13

„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.

Marcu 12:40

Care-nghit casa văduvei. Lungi rugăciuni, ei fac pe stradă, Numai ca lumea să îi vadă. Dar toate, au să le plătească: Mare osândă-au să primească!”

Luca 20:47

Tot cărturarii sunt acei Care-nghit casa văduvei; De-ai lumii ochi, lungi rugăciuni, Rostesc, voind să pară buni. Vă spun dar, că a lor osândă E mare, și că stă la pândă.”

2 Corinteni 3:18

Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”

2 Corinteni 4:6

Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”

1 Samuel 26:19

Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”