Miheia 2:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ De multă vreme-l socot Eu, Vrăjmaș, pe-acest popor al Meu. Mantalele, voi le răpiți, Celor care trec liniștiți, Pe drum, iar gânduri de război, Nu au nutrit față de voi.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ De curând, poporul Meu s-a ridicat ca un dușman. Ați smuls mantaua de peste haină, de la cei ce trec în siguranță, cei ce nu se gândesc la război.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Poporul Meu se manifestă în ultima perioadă exact ca un dușman. Ați smuls mantaua ce acoperea haina acelora care treceau liniștiți ca niște oameni care se întorc de la război.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ De curând, poporul meu s-a ridicat ca un dușman. Voi luați mantia de la cel pașnic, iar pe cei care se întorc în siguranță îi întoarceți la război.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaș; voi răpiți mantaua de pe hainele celor ce trec liniștiți și n-au gust de război.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Dar de curând poporul meu s‐a răsculat ca un vrăjmaș; voi răpiți mantaua de pe veșmânt de la cei ce trec la adăpost ca fugari din război.

Miheia 2:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 20:19

Iată, astă cetate mare E-n numărul acelor care Cele mai credincioase sânt, Pe al lui Israel pământ, Și pot să-ți spun, în acest fel, Că ea e mamă-n Israel! De ce vrei tu ca să lovești Cetatea și s-o nimicești? Vrei tu ca moștenirea care Al nostru Dumnezeu o are, Să o zdrobești? Crezi că faci bine?”

Psalmi 55:20

La cei cu care viețuiau În pace, grabnic ei s-au dus Și-n urmă mâinile au pus Pe acei oameni și-au călcat Chiar legământul încheiat.

Isaia 9:21

Astfel, Manase îl mănâncă Pe Efraim, Acesta, încă, Nu vrea – drept pradă – să se lase Și îl mănâncă pe Manase. La urmă se-nsoțesc și-apoi, Pe Iuda-l vor mânca cei doi. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.

Ieremia 12:8

Acuma, moștenirea Mea Ajunge-a fi asemenea Leului din pădure, care, În contra Mea, mugește tare. Când am văzut-o rea din fire, Urât-am a Mea moștenire.

Miheia 3:2

Dar binele îl urâți voi Și iubiți răul mai apoi, Căci pielea, de pe oase, știți – Și carnea – să le jupuiți!

Miheia 3:3

Au mâncat carnea cea pe care Sărmanul Meu popor o are. De piele, ei l-au jupuit Și oasele i le-au zdrobit. Bucăți făcut-au ce-a rămas, Cum sunt cele cari, într-un vas Se-aruncă, fierte a fi ele, Sau ca bucățile acele De carne, strânse la un loc, Într-un cazan ce-i pus pe foc.

Miheia 7:2

Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.

Miheia 7:3

Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.