Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Miheia 2:7 - Biblia în versuri 2014

7 „Tu, casă a lui Iacov, oare, Se-arată Domnul a fi tare Grăbit, să-Și verse-a Lui mânie? Așa îți pare El, să fie? Gândești – cumva – că în ăst fel Voiește să lucreze El?” Prielnic e cuvântul Meu, Aceluia care, mereu, Își stăpânește a lui fire Și umblă în neprihănire.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Dar ce ar trebui să se spună, Casă a lui Iacov? „Se mânie chiar atât de ușor Duhul Domnului? Acesta este felul Lui de a lucra?“ „Oare nu fac bine cuvintele Mele celui ce umblă cu dreptate?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dar oare ce ar trebui să (vi) se zică, descendenți ai lui Iacov? Voi considerați că ar trebui să se spună: ‘Se mânie chiar atât de ușor Spiritul lui Iahve? Acesta este modul Lui de a lucra?’ Oare nu sunt cuvintele Mele benefice aceluia care umblă cu dreptate?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ești numit casa lui Iacób: oare s-a împuținat Duhul lui Dumnezeu? Oare acestea sunt faptele sale? Oare nu-i fac bine cuvintele mele celui care umblă în dreptate?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Este Domnul atât de grabnic la mânie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra? „Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Se va zice: O, casă a lui Iacov, oare s‐a scurtat Duhul Domnului? Oare acestea sunt faptele sale? Oare cuvintele mele nu fac bine celui ce umblă drept?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Miheia 2:7
31 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Fă-mi bine Doamne, negreșit, După cum ai făgăduit.


Tu ești milos și-ndurător, Ești bun și binefăcător. Învață-mă, necontenit, Ceea ce ai orânduit!


Acela care are știre Să umble în neprihănire, Acela care-n viața lui, Face doar voia Domnului, Acela care s-a vădit Că adevăr doar a rostit.


Curat ești Tu, cu cel curat. Cu cel stricat, Te porți la fel, Așa după cum este el.


Al nostru Domn și Dumnezeu, Soare și scut este mereu. Domnul aduce îndurare Și slavă, pentru fiecare, Căci de nimic nu e lipsit Cel care e neprihănit.


Pieri-va. Calea Domnului E zidul ce l-a apărat Pe omul cel nevinovat; Topenie se dovedește, Pentru cel care săvârșește


Cui îi este neprihănită Purtarea, umblă fără teamă; Însă cel rău, bage de seamă Că apucând pe căi sucite Care îi par a fi ferite Voind ca să îi dea ocol Dreptății, se va da de gol.


Cine se teme de Cel Sfânt, Se poartă cu neprihănire; Dar omul care, în neștire, Pe căi sucite doar pășește, Pe Domnul Îl nesocotește.


El izbăvește și păziți Sunt toți acei neprihăniți. El scut îi este, pe vecie, Celui ce-n nevinovăție Umblă mereu. El ocrotește


Cine umblă-n neprihănire, Își dobândește mântuire; Dar cine, pe căi strâmbe, merge, Acela, groapa, își alege.


De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac


„Strigă mereu, în gura mare! Fă-ți glasul să răsune tare, Precum o trâmbiță! Vorbește Fără-ncetare și vestește Nelegiuirile pe care, Poporul Meu, acum, le are! Să faci astfel, de cunoscut, Păcatele ce le-a făcut Casa lui Iacov, ne-ncetat!


Cuvintele-Ți, când le-am primit, Îndată eu le-am înghițit, Căci bucuria și-o găsea, În ele-atunci, inima mea, Pentru că eu am fot numit După-al Tău Nume, negreșit, O Dumnezeu al tuturor, Precum și Domn al oștilor!


Casă-a lui Iacov și la fel, Familie a lui Israel, La Domnul vost’, seamă luați Și-al Său cuvânt îl ascultați!


Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”


„Ascultați voi, aceia cari, În Iacov, sunteți cei mai mari! Să ascultați și voi, la fel, Cari sunteți mari în Israel! Să ascultați voi, cei cari știți, Dreptul – mereu – să îl suciți, Căci scârbă doar ați arătat, Pentru dreptate, ne-ncetat!


Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.


Domnu-a răspuns și-a întrebat: „Doar nu cumva, s-o fi scurtat Mâna lui Dumnezeu? Ce crezi? Iată, acuma, ai să vezi De se-mplinește ce ți-am spus.”


Omul, a arăta căință. Aduceți rod de pocăință!


„Avram este al nostru tată!” – Spuseră ei. Atunci, pe dată, Iisus a zis: „Îndoieli am Că sunteți fiii lui Avram. Dacă ați fi, găsesc cu cale, Să faceți doar faptele sale.


Dar, cineva poate să spună: „Atunci, un lucru bun mi-a dat Moartea? Așa s-a întâmplat?” Nici vorbă! Fără îndoială, În felu-acesta, la iveală, Mai mult, acum, s-a arătat Cum e – de fapt – acest păcat, Căci mi-a adus moartea, vă spun, Chiar printr-un lucru ce e bun. Astfel, păcatul, ne-ndoios, Se-arată a fi păcătos Din cale-afară, dovedit De faptul că el s-a slujit, Mereu, doar de acea poruncă, Și-asupra mea, moarte aruncă.”


Prea bine știm că, pentru noi, Nu sunteți, la strâmtoare, voi. Însă, s-a strâns inima voastră, Mereu, doar din pricina noastră.


Evlavia ce-o vor avea, De formă numai, va fi ea, Căci ne-ncetat, oameni-acei Tăgăduiesc puterea ei. Tu depărtează-te, mereu, De-astfel de oameni, fiul meu.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ