Miheia 2:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ De pomină o să fiți voi, În acea zi, spunând apoi, Bocindu-vă: „S-a isprăvit! Dușmanii noști’ ne-au pustiit – Acuma – cu desăvârșire, Iar partea cea de moștenire, Pe cari poporul o avea, Ajunse-a fi a altuia! Vai! Moștenirea noastră, iată Cum a ajuns a fi luată! Ogorul de cari aveam parte, Astăzi, vrăjmașul îl împarte…!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ În ziua aceea, se va rosti o pildă pe seama voastră și se va face o cântare de jale, care va zice: «Suntem ruinați de tot! El înstrăinează proprietatea poporului meu! Vai cum o înlătură de la mine! Terenurile noastre le împarte trădătorilor!»“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ În acea zi veți deveni renumiți (negativ) și se va face un cântec de jale despre situația voastră. În versurile lui se va zice: ‘Suntem total ruinați! El înstrăinează proprietatea poporului meu! Vai cum o face să dispară de la mine! El împarte popoarelor păgâne teritoriile noastre!’

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ În ziua aceea, se va înălța împotriva voastră un proverb, se va face plângere și se va spune: «Câmpiile sunt ruinate, partea de moștenire a poporului meu este schimbată. Cum va fi îndepărtat de la mine! El a împărțit câmpiile noastre celui rebel».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ În ziua aceea, veți ajunge de pomină, veți boci și veți zice: ‘S-a isprăvit! Suntem pustiiți cu desăvârșire! Partea de moștenire a poporului meu trece în mâna altuia! Vai, cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmașului…!’”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ În ziua aceea vor ridica împotriva voastră un proverb și vor plânge cu plângere bocitoare, zicând: Suntem jefuiți de tot; el schimbă partea de moștenire a poporului meu. Cum mi‐o ia! El împarte țarinile noastre celor răzvrătitori!

Miheia 2:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 1:17

Iată cântarea cea de jale, Pe care a găsit cu cale David să o alcătuiască Și-n felu-acesta să-i jelească Pe Saul și pe-al său fecior, Pe Ionata. Al lui popor,

2 Cronici 35:25

Iar Ieremia a-ntocmit Un cânt, prin care l-a jelit. Apoi, în cântecele lor, Soborul cântăreților, Neîncetat l-au pomenit Și-n acest fel a devenit O datină, în Israel. Cântece scrise, despre el – După cum s-a găsit cu cale – Sunt în „Cântările de jale”.

Iov 27:1

La fața lor, Iov a privit Și-apoi, în pilde, le-a vorbit:

Isaia 14:4

Pentru-mpăratul cel pe care, În frunte Babilonu-l are – Atunci, un cântec vei cânta, Cari va cuprinde viața ta: „Iată, asupritorul meu A dispărut. De-al său jug greu – Acuma – m-am eliberat, Iar asuprirea a-ncetat,

Isaia 24:3

Întreaga țară-i pustiită – De tot – și este părăsită, Pentru că Domnul a dorit Lucrul acesta, negreșit.

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Ieremia 14:18

Iată ce pot, pe câmp, vedea: Morții ce-i face sabia. Dacă mă-ntorc către cetate, Zăresc ființe întristate Cari de putere sunt sleite Fiind de foame chinuite. Chiar și prorocul, însoțit De către preot, au pornit Prin țară: nu știu ce-i așteaptă Și nu știu încotro se-ndreaptă.”

Ieremia 4:13

„Nimicitoru-naintează, Așa precum norii brăzdează Cerul întreg. Carele lui, Asemeni sunt vârtejului, Iar caii săi mai ușori sânt, Decât sunt vulturii, în vânt!” „O, vai are a fi de noi, Căci suntem prăpădiți apoi!”

Ieremia 6:12

Casele lor vor fi luate Ca altora să fie date. La fel va fi cu-al lor ogor Și-apoi și cu soațele lor, Când mâna Mea se va întinde Și-a Mea mânie va cuprinde Țara întreagă și pe cei Cari sunt locuitori ai ei. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 8:10

De-aceea, le voi da de veste, Precum că ale lor neveste – În urmă – le vor fi luate Și altora le vor fi date. Ogorul ce al lor era Dat o să fie, altora. De la cel mic, pân’ la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală!

Ieremia 9:10

„Munții, acum, să-i plâng aș vrea; Câmpiile de-asemenea Vreau să le plâng, să le jelesc, Căci arse sunt și se topesc. Nimeni nu va mai îndrăzni, Pe-al lor cuprins de-a mai veni. N-o să se-audă-n largul lor Nici behăitul turmelor, Iar păsările cerului Și fiarele pământului – O parte – vor fugi din țară, Iar altă parte au să piară.

Ieremia 9:16

Ale lui cete risipite Vor fi apoi, în lumea mare; Ajunge-vor la neamuri care, ‘Nainte, nu le-au cunoscut Și-ai lor părinți nu le-au știut. În urma lor, se va vedea Că voi trimite sabia. Pe-acest popor îl urmăresc Pentru că am să-l nimicesc.”

Езекиел 16:44

Iată, cei care au știut Ca zicători să fi făcut, În pilda lor au să te pună Și-n acest fel au să îți spună: „După cum mama se arată, Așa este și ai ei fată!”

Езекиел 2:10

După ce-ntâi mi-a arătat-o, În față-mi a desfășurat-o. Scrisă era, pe dinafară Și înăuntru scrisă iară. În ea sunt scrise bocete, Cu plângeri mari și gemete.

Ioel 1:13

Vă-ncingeți dar preoți, și voi, Și cu amar plângeți apoi! Bociți voi, slujitori, pe care Altaru-n slujba sa îi are! Veniți toți, noaptea, ca să stați În strai de sac înfășurați, Voi cei cari Îl slujiți, mereu, Pe Cel ce-mi este Dumnezeu! Căci a-ncetat darul cel care Fusese dat pentru mâncare – Având alături o măsură Din jertfa pentru băutură – Din Casa Celui cari, mereu, Este al vostru Dumnezeu.

Ioel 1:8

Bocește-te cum, bunăoară, În sac încinsă, o fecioară Bocește după-al ei bărbat

Amos 5:1

Să ascultați acest cuvânt, Să ascultați ăst jalnic cânt, Pe cari îl fac casei pe care Neamul lui Israel o are!

Amos 5:17

Un mare bocet o să fie, Când Eu voi trece printre voi” – A mai spus Dumnezeu, apoi.

Miheia 1:15

E din Mareșa, din născare, Un nou stăpân va căpăta. Din Israel se va muta Întreaga slavă. Astfel, ea, În Adulam, are să stea.

Miheia 1:8

De-aceea plâng necontenit, Bocesc și umblu dezbrăcat, Desculț, strigând încrâncenat, Asemenea șacalului Și gem, asemeni struțului.

Miheia 2:10

Degrabă dar, să vă sculați Și din acest loc să plecați Căci n-o s-aveți parte de tihnă Și-aici n-o să găsiți odihnă, Căci spurcăciunile pe care Le-ați săvârșit fără-ncetare, Au să v-aducă dureri cari Se vor vădi nespus de mari.

Habacuc 2:6

Batjocură a tuturor N-au să ajungă, sau făcuți De râs, de pomină știuți? Căci se va spune despre ei: „Vai o să fie de acei Care adună, vrând a ține Ceea ce nu le aparține! Dar până când vor fi lăsați, În datorii, împovărați?

Țefania 1:2

„Voi nimici, de pe pământ, Toate câte pe el, azi, sânt” – Spusese Domnul. „Nimicesc

Numeri 23:18

Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit, Din partea Domnului, și-a spus: „Iată ce veste ți-am adus, Despre această gloată multă: Balac, te scoală și ascultă, Ce-ți spun, despre acest popor! Ascultă fiu al lui Țipor!

Numeri 23:7

Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit Din partea Domnului, și-a spus: „Balac, pe mine, m-a adus Chiar din Aram, din țara mea, Cari e-n Mesopotamia. În acest loc, am fost chemat, De cel cari este împărat Peste Moab și am venit Din munții de la Răsărit. Atuncea când am fost adus, „Vino să-l blestemi”– mi s-a spus – „Pe Iacov și în acest fel, Să-l defăimezi pe Israel!”

Numeri 24:15

Balaam, în urmă, a vorbit Și-n acest fel, a prorocit: „Iată, eu sunt chemat Balaam Și pe Beor, tată, îl am. Ochii îmi sunt deschiși, mereu,

Numeri 24:3

Și-a prorocit, în acest fel: „Mie, cari sunt chemat Balaam Și, pe Beor, tată, îl am, Ochii îmi sunt deschiși, mereu,

Marcu 12:12

Când cărturari-au auzit Aceste vorbe, au voit Să pună mâna pe Iisus; Dar L-au lăsat și-apoi, s-au dus, Înspăimântați, căci se temeau, De gloatele ce-L însoțeau.

Deuteronom 28:29

Iar ziua – în amiaza mare – Vei bâjbâi fără-ncetare, Ca orbul de vederi lipsit, În negură învăluit. În lucrul ce îl faci, deloc, Nu vei putea să ai noroc. Cât vei trăi, doar apăsat Vei fi într-una și prădat; Nu va fi nimeni săritor, Ca să îți vină-n ajutor.