Miheia 2:2 - Biblia în versuri 2014

² Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Poftesc terenuri, și apoi pun mâna pe ele! Poftesc case, apoi și le însușesc! Asupresc pe om și casa lui, pe bărbat și moștenirea sa.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Dacă își doresc terenuri agricole, și le însușesc! Când vor să aibă case, procedează la fel (de abuziv)! Îl exploatează pe om și pe cei din familia lui, atât pe bărbat, cât și ce are el ca moștenire.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Tânjesc după câmpii și le jefuiesc, după case și le iau. Îi oprimă pe cel viteaz și casa lui, pe fiecare și proprietatea lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și poftesc țarine și le apucă; și case și le iau: și asupresc pe om și casa sa, pe om și moștenirea sa.

Miheia 2:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 21:1

Un timp, apoi, a mai trecut Și iată ce s-a petrecut: Nabot – un om din Israel – Avea o vie-n locu-acel, Iar via lui se întindea Chiar lângă casa ce-o avea Ahab, cel care, așezat, Era-n Samaria-mpărat.

2 Regi 9:26

„În acest loc, ieri, am văzut Ce faptă rea s-a petrecut: Sângele cel nevinovat – Al lui Nabot – a fost vărsat, Precum și al fiilor lui. De-aceea, împăratului, Am să îi fac – și Eu – la fel!” Du-te și ia trupul acel Și du-l pe-al lui Nabot pământ, După al Domnului cuvânt.”

Iov 31:38

De va striga al meu pământ, În contra mea, și dacă sânt Brazdele lui înlăcrimate,

Exodul 20:17

Să nu poftești ce e al său: Să nu poftești la casa lui, Nici la nevasta omului; Să nu poftești la robul său, La roaba lui, la boul său; Măgarul lui, să nu-l poftești Și-asemenea, să nu dorești Vreun lucru care e al său – Care-i al seamănului tău.”

Isaia 3:14

Atunci când Domnul Se arată, El va intra la judecată Cu cei mari ai poporului, Precum și cu bătrânii lui: „Voi ați mâncat via și – iată – Prada de la sărac luată În casa voastră se găsește!

Isaia 5:8

Cei cari de pofte – prinși – se lasă Și-nșiră casă lângă casă, Lipind ogor lângă ogor – Sporind mereu averea lor În mijlocul țării – să știe Că vai de ei are să fie!

Ieremia 22:17

Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.

Езекиел 18:12

Îl asuprește pe lipsit Și pe cel ce-i nenorocit; Răpește și nu dă apoi, Zălogul cel luat, ‘napoi; Spre idoli, ochii și-i rotește Și urâciuni doar săvârșește;

Езекиел 22:12

În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Езекиел 22:13

De-aceea Eu, din palme, bat, Din pricină că ai vărsat Mult sânge – după cum se știe – Și ai fost plin de lăcomie.

Езекиел 33:26

În sabie, voi vă puneți Nădejdea pe care-o aveți. Doar urâciuni faceți apoi, Căci fiecare dintre voi O necinstește pe cea care, Soață, al său aproape-o are. Și voi, acuma, vă gândiți Că țara o s-o stăpâniți?”

Езекиел 45:9

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Destul vă e, cârmuitori, Ai lui Israel domnitori! Cu silnicia, isprăviți Și cu răpirile sfârșiți! Faceți dreptate și cătați Doar drept, mereu, să judecați! Pe-al Meu popor, să-l ocrotiți Și stoarcerea lui s-o sfârșiți!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Езекиел 46:18

Cel care este domnitor Nu va lua de la popor, Nimic din ce se dovedește Cum că poporul stăpânește. Nu-i va lua poporului, Nimica, din moșia lui, Ci tot ceea ce o să dea Fiilor săi, are să ia Numai din partea cea pe care În stăpânire el o are, Pentru ca nimeni, niciodat’, Să nu fie îndepărtat Din moștenirea lui. Mereu, Rămâne-va poporul Meu, Stăpân, astfel, pe-a lui moșie Și-nlăturat nu o să fie!”

Езекиел 8:17

Apoi, îmi zise glasul Lui: „Văzut-ai, fiu al omului? Pentru-a lui Iuda casă, oare, A fi puțin lucru, îți pare, Toate pe câte le-ai văzut, Că ei, aicea, le-au făcut? Țara mai trebuie să fie, Umplută-apoi, cu silnicie? Mai trebuie făcut ceva, Să Mă mai mânie, cumva? Iată că ei, în acest ceas, Și-apropie ramul, de nas!

Amos 2:7

Iată ce rele, ei mai fac: Țărână, ar dori să vadă, Peste sărmani, cum o să cadă. Calcă-n picioare – negreșit – Dreptul celui nenorocit. Atât fiul, cât și-al său tată Se duc chiar la aceeași fată, Ca prin purtarea nebunească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească.

Amos 4:1

„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Amos 8:4

Lucrul acest să-l ascultați Voi toți, cei care îl mâncați Pe cel sărac și-i prăpădiți Pe cei ce sunt nenorociți!

Miheia 3:9

„Ascultați voi, aceia cari, În Iacov, sunteți cei mai mari! Să ascultați și voi, la fel, Cari sunteți mari în Israel! Să ascultați voi, cei cari știți, Dreptul – mereu – să îl suciți, Căci scârbă doar ați arătat, Pentru dreptate, ne-ncetat!

Miheia 6:12

Pentru că toți ai lui bogați De silnicie-s încărcați, Pentru că cei ce-l locuiesc Necontenit minciuni rostesc Și pentru că limbile lor De-nșelăciune sunt izvor,

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 23:13

„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.

1 Timotei 6:10

Să știi, iubirea banilor E rădăcina relelor. Aceia care i-au dorit – Iată – acum, s-au rătăcit De la credință și-au ajuns Că, multe chinuri, i-au străpuns.