Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Miheia 2:13 - Biblia în versuri 2014

13 Cel cari spărtură o să facă, În fruntea lor are să treacă. Spărtura au s-o isprăvească, Prin poartă au ca să pășească, Având în frunte-acel popor, Pe cel ce-i împărat al lor, Și Domnul o să Se vădească, În frunte, că o să pășească.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Cel ce deschide calea va merge înaintea lor; ei vor pătrunde, vor intra pe poartă și vor ieși. Împăratul lor va trece înaintea lor și Domnul va fi în fruntea lor“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Cel care deschide drumul, va merge înaintea lor; iar ei vor înainta, vor intra pe poartă și vor ieși. Regele lor va trece înaintea lor; și (chiar) Iahve va fi în fruntea lor.»”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Cel care sparge va merge înaintea lor; ei vor sparge și vor trece prin poartă și vor ieși prin ea. Va trece regele înaintea lor și Domnul va fi capul lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă și vor ieși pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor și Domnul va fi în fruntea lor.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Cel ce sfărâmă s‐a suit înaintea lor: au sfărâmat și au trecut la poartă și au ieșit pe acolo. Și împăratul lor a trecut înaintea lor și Domnul în capul lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Miheia 2:13
36 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Apoi, îngerul Domnului – Cari, în fața poporului, Până atunci a fost aflat – În urma lui s-a așezat. De-asemeni, și stâlpul de nor Plecata dinaintea lor.


Să deschizi ochii orbilor, Să-i scoți pe cei ce sunt legați Fiind în temnițe-aruncați, Să-i scapi pe cei ce se vădesc Că-n întuneric locuiesc.


Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,


Dar nu cu grabă, nu fugiți! Căci Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are Vă va tăia calea și, iată, În fața voastră Se arată.”


Printre popoare, l-am pus Eu, Martor să-Mi fie, tot mereu, Și cap și-apoi stăpânitor Al tuturor popoarelor.


Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.


Atuncea, ai lui Iuda fii Și ai lui Israel copii, Toți, împreună-au să se-adune Și-o căpetenie-și vor pune. Cu ea în frunte-apoi, afară, Ieși-vor ei, atunci, din țară, Căci mare o să fie-astfel, Acea zi, a lui Izreel.”


Din locuința morților, Răscumpăr Eu, acest popor, Căci de la moarte, Eu doresc, În acest fel, să-l izbăvesc. Moarte, unde se află, oare, Ciuma acea necruțătoare Ce-aduce spaima tuturor? Tu, locuință-a morților, Unde îți este nimicirea Ce îngrozește toată firea? Căința este nepătrunsă, De ai Mei ochi fiind ascunsă!


Vă plângeți! Plângeți-vă voi, În contra mamei voastre-apoi! Căci nu este nevasta Mea Și nici Eu, de asemenea, Nu-i sunt bărbat! Să înceteze, Degrabă, și să depărteze, Din fața sa, a ei curvie, Precum și a ei preacurvie Cari, la ai ei sâni, e aflată!


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


„Strâns vei fi Iacove! La fel, Ce-a mai rămas din Israel, Am să adun Eu, mai apoi, Precum strângi turma cea de oi, Atuncea când pe-a ei pășune Voiești – din nou – să se adune. De-aceea-n ziua ‘ceea are Să se stârnească zarvă mare.


„Am zis: „Să ascultați voi cari Vă dovediți a fi mai mari În Iacov, iar apoi – la fel – În casele lui Israel! Oare, nu trebuie să știți Dreptatea, și să o păziți?


Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească!


Acele vremuri, când sosesc, În Domnul am să-i întăresc Și vor umbla-n Numele Lui” – Zice Cuvântul Domnului.


Unde numai Iisus apoi, Putea să intre, pentru noi, Aflat în fața tuturor, Drept înainte mergător, După ce-ntâi, cum am văzut, El, „Mare Preot, e făcut După o rânduială care, Melhisedec, în veac, o are”.


Și-a-ntors privirea înapoi, Spre preoții poporului: „Chivotul legământului, Să-l ridicați” – le spuse el – „Și-n urmă-ntregul Israel Să vină după voi, de-ndat’!” Preoți-atunci au ridicat Chivotul legământului. Întreg poporu-n urma lui S-a rânduit și l-a urmat.


Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”


Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ