Miheia 2:12 - Biblia în versuri 2014

¹² „Strâns vei fi Iacove! La fel, Ce-a mai rămas din Israel, Am să adun Eu, mai apoi, Precum strângi turma cea de oi, Atuncea când pe-a ei pășune Voiești – din nou – să se adune. De-aceea-n ziua ‘ceea are Să se stârnească zarvă mare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹² Sigur îi voi aduna pe toți ai lui Iacov! Sigur voi strânge laolaltă rămășița lui Israel! Îi voi aduna ca pe niște oi în țarc, ca pe o turmă în pășunea ei; locul acela va mișuna de oameni.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Iacov, este o certitudine că te voi strânge în totalitate! Fără niciun dubiu, voi aduna pe cei care vor mai rămâne din Israel! Îi voi pune împreună ca pe o turmă într-un țarc și ca pe niște oi în zona lor de pășunat; iar în acel loc vor fi foarte mulți oameni.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Te voi aduna, Iacób, în întregime! Te voi reuni, rest al lui Israél, împreună! Îi voi pune să fie ca o turmă în Boțrá, ca o cireadă în mijlocul pășunii sale, și nu va mai fi deranjată de niciun om.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Te voi strânge în întregime, Iacove! Voi strânge rămășița lui Israel, îi voi aduna ca pe niște oi dintr-un staul, ca pe o turmă în pășunea ei, așa că va fi o mare zarvă de oameni.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Te voi aduna negreșit, Iacove, pe tine și pe toți ai tăi; voi strânge rămășița lui Israel; îi voi pune la un loc ca pe oile din Boțra, ca o turmă în mijlocul pășunii lor. Vor face mare zarvă din pricina mulțimii oamenilor.

Miheia 2:12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 36:33

Atunci când Bela a murit, Iobab la succedat, pe dată – Zerah, din Boțra, i-a fost tată.

1 Cronici 1:44

Atunci când Bela a murit, Iobab la succedat, pe dată – Zerah din Boțra i-a fost tată.

Isaia 11:11

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

Isaia 27:12

În vremea ‘ceea, Domnul are Să scuture roadele care Sunt de la matca Râului, La apele pârâului Egiptului. Atuncea voi – Cu toții – veți fi strânși apoi, Copii din casa cea pe care Neamul lui Israel o are!

Isaia 34:6

Plină de sânge-i sabia, Pe care Domnul o avea. Tăișul ei, ce strălucește, Uns cu grăsime se vădește. Grăsimile berbecilor – Aflate pe rărunchii lor Au uns tăișul sabiei – Pe care sângele – de miei Și cel de țapi – o colorează În roșu, parcă scânteiază. Domnul, un mare praznic, ține – Cu jertfe și la Boțra vine Căci în Edom, în timpu-acel, Pornit-a marele măcel.

Isaia 5:17

Acolo, turma mieilor Va paște, ca pe câmpul lor. Păstori pribegi au să se-adune Și stăpânire ei vor pune Peste moșiile pierdute Cari de bogați au fost avute.

Ieremia 23:3

„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.

Ieremia 3:18

Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.

Езекиел 34:11

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Eu Însumi am să Îmi veghez Turma și-am să o cercetez!

Езекиел 34:13

Am să le scot dintre popoare, Din orice loc vor fi sub soare În felurite țări, și-apoi Le voi aduce înapoi. Am să le pasc, în acest fel, Pe munții cei din Israel, Pe culmile dealurilor, Pe văile râurilor Și-n toate locurile-n țară Cari locuite fi-vor iară.

Езекиел 34:22

Însă aflați că-n ajutor, Le voi veni Eu, oilor, Să nu mai fie niciodată, De jaf. Astfel, o judecată Am să rostesc Eu, mai apoi, Între o oaie și-alte oi.

Езекиел 34:31

„Eu vă sunt Dumnezeu și-apoi, Voi sunteți ale Mele oi” – A zis Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Езекиел 36:37

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată cum Mă voi fi lăsat, De Israel înduplecat Și iată ce voi face-apoi: Îl înmulțesc, ca și pe oi,

Езекиел 37:21

Și spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu A cuvântat în acest fel: „Pe fiii toți, din Israel, Am să îi strâng în țara lor. Din mijlocul popoarelor, Am să-i adun și înapoi, În țara lor, îi duc apoi.

Osea 1:11

Atuncea, ai lui Iuda fii Și ai lui Israel copii, Toți, împreună-au să se-adune Și-o căpetenie-și vor pune. Cu ea în frunte-apoi, afară, Ieși-vor ei, atunci, din țară, Căci mare o să fie-astfel, Acea zi, a lui Izreel.”

Amos 1:12

De-aceea, foc o să se lase Peste Teman și-ale lui case Și mistuite vor fi toate Paletele, în el, aflate.”

Miheia 2:13

Cel cari spărtură o să facă, În fruntea lor are să treacă. Spărtura au s-o isprăvească, Prin poartă au ca să pășească, Având în frunte-acel popor, Pe cel ce-i împărat al lor, Și Domnul o să Se vădească, În frunte, că o să pășească.”

Miheia 4:8

La tine, cel ce te vădești Precum că turn al turmei ești – Și totodată deal pe care Fiica Sionului îl are – Vine acea orânduire Care e vechea stăpânire, Împărăția fiicei lui, Cea a Ierusalimului.”

Miheia 5:7

În urmă, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Drept rouă binefăcătoare Va fi pentru multe popoare, Din partea Domnului venită, Precum e ploaia rânduită A uda iarba câmpului. Nu stă-n voința omului Această ploaie, căci pe ea N-o rânduiește nimenea Dintre cei care aflați sânt Pe fața-ntregului pământ.

Miheia 5:8

De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea.

Miheia 7:14

Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”

Miheia 7:18

Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!

Țefania 3:20

În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”