Miheia 2:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ Vai de cei ce plănuiesc nelegiuirea și planifică răul în paturile lor! Chiar din zorii dimineții încep să le comită, pentru că le stă în putere.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Vai de aceia care planifică nedreptatea în secret și care concep răul în locul unde dorm! Apoi, pentru că își permit, ei pun în aplicare acele planuri chiar dimineața devreme…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Vai de cei care plănuiesc înșelăciune și de cei care înfăptuiesc răul în paturile lor! La lumina dimineții o fac, căci este în puterea mâinii lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Vai de cei ce cugetă nelegiuirea și făuresc rele în așternutul lor; când se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Vai de cei ce cugetă nelegiuire și pregătesc răul în paturile lor! Când lucește dimineața o făptuiesc, pentru că este în puterea mâinii lor.

Miheia 2:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 31:29

Să știi că mâna mea e tare. Să vă fac rău, mă simt în stare! Dar Dumnezeul lui Isac Mi-a spus azi-noapte, ce să fac: „Ai grijă, când îl vei vedea, Să nu îi spui vreo vorbă rea, Lui Iacov!” – zis-a Dumnezeu.

1 Regi 21:7

Când Izabela a aflat Lucrul acesta, a-ntrebat: „Dar oare nu ești tu acel Care domnește-n Israel? Via nu e pierdută, încă. Fii vesel! Scoală și mănâncă! Voi face tot ceea ce pot, Să capeți via lui Nabot. Am să mă duc la Izreel Și-am să vorbesc chiar eu, cu el!”

Estera 3:8

Apoi Haman, grabnic, s-a dus, La împăratul și i-a spus: „Ascultă-mă, măria-ta! În toată-mpărăția ta, Printre popoare, risipit, Este un neam deosebit Cari ține doar legile lui Și nu pe-ale-mpăratului. Nu e un lucru potrivit Să lași să steie liniștit Acest popor. Dacă găsești

Estera 5:14

Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.

Estera 9:25

Estera, însă, a venit În mare grabă la-mpărat, Iar el, în scris, porunci a dat Ca răul pe care Haman, Iudeilor, l-avuse-n plan Să-l făptuiască, înapoi, Peste al său cap – iar apoi, Peste ai săi feciori – să cadă. Toți au putut, astfel, să vadă Cum pe Haman l-au spânzurat Și cum feciorii i-au urmat.

Iov 15:35

El, răutăți doar, zămislește Și naște rău; în sân dospește – Ca aluatul într-o oală – Doar roade care îl înșeală.”

Iov 24:14

Iată, zorii s-au revărsat, Iar ucigașul s-a trezit. Pe cel sărac, pe cel lipsit Îl va ucide; va ședea Până când noaptea va cădea, Ca de-ntuneric protejat, Să se apuce de furat.

Psalmi 36:4

În așternutul său, gândește Numai la rău, căci el iubește Răul acesta și nu vrea, Pe calea bună, ca să stea.

Psalmi 36:5

Dar bunătatea Domnului E până-n ‘naltul cerului Și norii să-i atingă știe, Mereu, a Lui credincioșie.

Psalmi 58:3

Încă din pântec, negreșit, Cei răi, stricați, s-au dovedit. Din pântece când se ivesc, Cei mincinoși se rătăcesc.

Proverbe 12:2

Pentru cel care-i om de bine, Bunăvoința Domnu-Și ține; Dar Dumnezeu îl osândește Pe cel cari rău se dovedește.

Proverbe 14:22

Cei cari la rău doar se gândesc, Mereu, mereu, se rătăcesc; Cel cari la bine se gândește, Cu bunătate doar muncește Și plin e de credincioșie.

Proverbe 3:27

Nu te opri a face bine, Cât este atârnat de tine.

Proverbe 4:16

Umblând pe-ntunecate căi, Nu dorm, iar somnul le-a pierit Dacă vreun rău n-au făptuit. Ei umblă-ntr-una după pradă, Făcând pe cineva să cadă.

Isaia 29:20

Nu va mai fi asupritor; Piere cel batjocoritor, Pentru că este nimicit Cel care e nelegiuit.

Isaia 3:14

Atunci când Domnul Se arată, El va intra la judecată Cu cei mari ai poporului, Precum și cu bătrânii lui: „Voi ați mâncat via și – iată – Prada de la sărac luată În casa voastră se găsește!

Isaia 32:7

Mișelu-n stăpânire are Arme ce sunt nimicitoare. El face planuri vinovate Care, mereu, sunt îndreptate Spre cel ce e nenorocit, Voind să-l piardă, negreșit, Chiar dacă pricina pe care Omul care-i sărac o are, Se-arată dreaptă-n fața lui.

Isaia 5:8

Cei cari de pofte – prinși – se lasă Și-nșiră casă lângă casă, Lipind ogor lângă ogor – Sporind mereu averea lor În mijlocul țării – să știe Că vai de ei are să fie!

Isaia 59:3

Cu sânge, mâinile-s mânjite; Degete-aveți, nelegiuite; Buzele voastre se vădesc Precum că doar minciuni rostesc, Iar limba voastră, peste fire, Aruncă doar nelegiuire.

Ieremia 18:18

„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”

Езекиел 11:2

Atuncea, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Ei sunt oameni-aceia cari, Peste popor sunt cei mai mari, Iar planurile zămislite, De-aceștia, sunt nelegiuite! Doar sfaturi rele, în cetate, Din partea lor, mereu sunt date!

Езекиел 33:26

În sabie, voi vă puneți Nădejdea pe care-o aveți. Doar urâciuni faceți apoi, Căci fiecare dintre voi O necinstește pe cea care, Soață, al său aproape-o are. Și voi, acuma, vă gândiți Că țara o s-o stăpâniți?”

Езекиел 38:10

„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La multe ai să te gândești În acea zi, și-ai să urzești Planuri în minte, însă ele Se vor vădi doar planuri rele.

Езекиел 46:18

Cel care este domnitor Nu va lua de la popor, Nimic din ce se dovedește Cum că poporul stăpânește. Nu-i va lua poporului, Nimica, din moșia lui, Ci tot ceea ce o să dea Fiilor săi, are să ia Numai din partea cea pe care În stăpânire el o are, Pentru ca nimeni, niciodat’, Să nu fie îndepărtat Din moștenirea lui. Mereu, Rămâne-va poporul Meu, Stăpân, astfel, pe-a lui moșie Și-nlăturat nu o să fie!”

Miheia 6:12

Pentru că toți ai lui bogați De silnicie-s încărcați, Pentru că cei ce-l locuiesc Necontenit minciuni rostesc Și pentru că limbile lor De-nșelăciune sunt izvor,

Nahum 1:11

Ninive, află – negreșit – Cum că din tine a ieșit Acela care se vădea Că planuri rele doar urzea, Față de Domnul, ne-ncetat.

Zaharia 7:10

Pe văduve le ocrotiți! Pe cei orfani nu-i asupriți, Nici pe săracul de la voi Și nici pe cel străin apoi! Nimeni să nu gândească rău, În inimă, de frate’ său!

Marcu 15:1

Când zorii au îndepărtat Al nopții văl întunecat, Cei mai de seamă din preoți, Cu cărturarii și cu toți Membrii Soborului, veniră, Degrabă, și se sfătuiră. Iisus a fost, apoi, legat Și dat pe mâna lui Pilat.

Luca 20:19

Auzind, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari, Voiră – chiar în ceasu-acel – Să pună mâinile, pe El, Dar, de mulțime, se temeau. Ei, foarte bine, pricepeau Că-n pilda ce tocmai s-a spus, La ei, s-a referit Iisus.

Ioan 19:11

„Nici o putere, n-ai avea” – I-a zis Iisus – „asupra Mea, Dacă ea nu ți-ar fi fost dată, De sus, de către al Meu Tată. Cel care-n mâna ta M-a dat, A săvârșit un greu păcat!”

Fapte 23:12

De dimineață, au venit Iudeii și au uneltit, Iar după-aceea, s-au legat Toți, cu blestem, și s-au jurat Să nu mănânce nimenea, Nimic, nici apă să nu bea, Pân’ Pavel nu va fi ucis.

Fapte 23:15

Pavel. De-aceea, acum, voi – Și-ntreg Soborul, mai apoi – Pe căpitan, să-l înștiințați, Cum că voiți să-l cercetați, Pe acest om, amănunțit. Rugați-l, mâine, negreșit, Să îl aducă, pân’ la voi, Și-atunci, îl vom ucide noi.”

Romani 1:30

Sunt urâtori de Dumnezeu, Lăudăroși, gata – mereu – Ca rele doar, să născocească Și ca să îi nesocotească Pe-ai lor părinți; și, negreșit,

Deuteronom 28:32

Copiii tăi duși au să fie, De alte neamuri, în robie. Ai tăi ochi s-or topi de dor, Privind mereu, în urma lor, Iar mâna ta nu va avea Atunci, nici o putere-n ea.