Miheia 1:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ De-aceea plâng necontenit, Bocesc și umblu dezbrăcat, Desculț, strigând încrâncenat, Asemenea șacalului Și gem, asemeni struțului.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ Din cauza aceasta voi jeli și voi geme, voi umbla desculț și gol, voi scoate strigăte precum șacalii și voi boci ca struții.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Din această cauză voi plânge și voi regreta profund, voi umbla desculț și fără îmbrăcăminte, voi striga la fel cum fac șacalii și voi «jeli» ca puii de struț.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ De aceea, voi jeli și voi geme, voi umbla desculț și gol, voi face o jeluire ca șacalii, mă voi văita ca puii de struț.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ De aceea plâng, mă bocesc, umblu desculț și gol, strig ca șacalul și gem ca struțul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Pentru aceasta voi plânge și voi urla; voi umbla dezbrăcat și gol; voi face o plângere ca șacalii și o jelire ca struții.

Miheia 1:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 18:13

Când Ezechia-a adunat, Ani paisprezece ca-mpărat, Venit-a Sanherib – cel care Era-n Asiria mai mare – Și a lovit, pe negândite, Toate cetățile-ntărite Aflate-n Iuda. În ăst fel, Pe toate, puse mâna el.

Estera 4:1

Când Mardoheu a auzit Tot ceea ce s-a poruncit, Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat În sac și-apoi și-a presărat Cenușă-n cap. Astfel gătit, El, prin cetate, a pornit Să-și strige-amărăciunea mare, Cu țipete sfâșietoare.

Iov 30:29

Căci cu șacalii, frate, sânt, Iar struții, de pe-acest pământ,

Psalmi 102:6

Precum este o cucuvea Ce se ascunde-ntre ruine. Cel care seamănă cu mine, E pelicanul din pustie.

Isaia 13:21

Doar fiarele de prin pustie, În locu-acela, au să vie, Culcușuri ca să-și încropească. În case au să locuiască Doar bufnițe și struți, căci loc, Pentru stafii va fi, de joc.

Isaia 13:22

În casele împărătești Și-n casele cele domnești, Doar urletul șacalilor Va răsuna-nfricoșător. În casele cari sunt știute Că de petrecere-s făcute, Câinii sălbatici au să vie. Iată că vremea e târzie! Zilele sale-s numărate Și nu vor fi adăugate. A timpurilor împlinire Nu va cunoaște zăbovire.”

Isaia 16:9

Plâng, pentru via cari, odată, Se întindea în Sibma toată, Precum lacrimi mă podidesc Când către Iaezer privesc. Udat ești Elealule, Precum și tu – Hesbonule – De ale mele lacrimi care Curg peste voi, fără-ncetare, Căci peste roade, pe furiș – Peste al vostru seceriș Și-asemenea și peste voi – Cade un strigăt de război!

Isaia 21:3

Când aste lucruri le-am văzut, Inima mea s-a și umplut De mari neliniști. De îndat’, Niște dureri m-au apucat, Asemenea celor pe care Doar ceasul nașterii le are. De zvârcoliri, nu am putut Să mai aud. Nici n-am văzut Nimic, căci m-a împiedicat Tremurul ce m-a apucat.

Isaia 22:4

De-aceea zic: „Nu vă uitați La mine, ci să mă lăsați Să plâng amar. Nu stăruiți Mângâietori ai mei să fiți, Pentru necazul cel pe care Sărmanul meu popor îl are!

Isaia 32:11

Voi, cele care vă vădiți Fără de griji, vă îngroziți! Nepăsătoarelor! Sculați Grabnic acum, și tremurați! De straie, dezbrăcați-vă! Mergeți și dezgoli-ți-vă, Iar coapsele vă-ncingeți voi, Cu hainele de jale-apoi.

Ieremia 4:19

„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Ieremia 9:1

O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!

Ieremia 9:10

„Munții, acum, să-i plâng aș vrea; Câmpiile de-asemenea Vreau să le plâng, să le jelesc, Căci arse sunt și se topesc. Nimeni nu va mai îndrăzni, Pe-al lor cuprins de-a mai veni. N-o să se-audă-n largul lor Nici behăitul turmelor, Iar păsările cerului Și fiarele pământului – O parte – vor fugi din țară, Iar altă parte au să piară.

Ieremia 9:19

Căci din Sion, în depărtare, Se-aude geamătul cel tare: „Vai cât suntem de prăpădiți Și de rușine-acoperiți! Acum ajuns-am să plecăm Din țară și să ne lăsăm Casele ce le-am ridicat, Pentru că alții le-au surpat!”

Езекиел 32:18

Îmi zise: „Fiu al omului, Plânge pentru mulțimea care Țara Egiptului o are. Apoi, aruncă-o și pe ea Și-aruncă-le, de-asemenea, Pe fiicele neamurilor Puternice, căci locul lor E-n adâncimile pe care Fața pământului le are. Să le arunci dar, bunăoară, La cei ce-n groapă se pogoară!

Miheia 2:4

De pomină o să fiți voi, În acea zi, spunând apoi, Bocindu-vă: „S-a isprăvit! Dușmanii noști’ ne-au pustiit – Acuma – cu desăvârșire, Iar partea cea de moștenire, Pe cari poporul o avea, Ajunse-a fi a altuia! Vai! Moștenirea noastră, iată Cum a ajuns a fi luată! Ogorul de cari aveam parte, Astăzi, vrăjmașul îl împarte…!”

1 Samuel 19:24

Iar la Naiot, s-a dezbrăcat De straiele ce le-a avut Și-apoi, din nou, a început Să prorocească. Lângă el, Se-aflase-atuncea, Samuel. Întreaga noapte, dezbrăcat, Jos – pe pământ – Saul a stat. Când oamenii l-au auzit Că prorocește, au scornit Zicala care spune-astfel: „Saul e-ntre proroci și el?”