Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Miheia 1:6 - Biblia în versuri 2014

6 „De-aceea, iată ce voi face: Samaria o voi preface Într-un morman de pietre mari, Pe câmp aflate, un loc cari Are să fie potrivit Pentru al viilor sădit. Pietrele-n vale-i prăvălesc Și temelia-i dezgolesc,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 „Voi preface Samaria într-un morman de pietre pe câmp, în plantații pentru viță. Îi voi rostogoli în vale pietrele și-i voi dezveli temeliile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acestea sunt motivele pentru care voi transforma Samaria într-o grămadă de ruine și într-un loc bun (doar) pentru plantat vița-de-vie. Îi voi rostogoli pietrele în vale și voi face să i se vadă temeliile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Voi pune Samaría să fie o ruină în câmpie, o plantație de vie. Voi rostogoli pietrele ei la vale și voi descoperi temeliile sale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 „De aceea voi preface Samaria într-un morman de pietre pe câmp, într-un loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale și-i voi dezgoli temeliile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 De aceea voi face Samaria ca o grămadă pe câmp, și ca sădirile de vie și‐i voi rostogoli pietrele în vale și‐i voi descoperi temeliile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Miheia 1:6
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

De va fugi în vreo cetate, Întreg poporul o să-l cate. Cu funii, au să înfășoare Cetatea și-au să o doboare, Căci furia poporului, În apele pârâului, O va zvârli, din fața ta. Piatră pe piatră nu va sta Și vei vedea precum că n-are David – atunci – nici o scăpare.”


Și după trei ani a luat-o. Faptul acest se petrecea Când Ezechia împlinea – Ani – șase, la împărăție Peste Iudei, iar la domnie, Osea, atunci, s-a nimerit Că nouă ani a împlinit – În Israel – ca domnitor, Peste al său întreg popor.


Când Ezechia împlinea Doar patru ani de când ședea – În Iuda – ca și împărat, Iar Osea fost-a-ncoronat De șapte ani în Israel, Atunci Salmanasar – acel Care domnea-n Asiria – A atacat Samaria, Pe care a împresurat-o


Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar negreșit, Acum doar am îngăduit Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface Așa precum Mie îmi place.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Damasc, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. „Iată, curând, Damascul – care Acum, e o cetate mare, Cu mândre case înălțate – N-o să mai fie o cetate. În vremea care o să vină, Se va preface în ruină, Căci totul fi-va dărâmat.


El surpă tot ce-ai înălțat Și la pământ este culcat Zidul pe care l-ai făcut, Căci în țărână-i prefăcut!”


Căci Babilonul, am văzut Că-n dărmături l-ai prefăcut. Morman de pietre a rămas Din el, în acest ultim ceas, Căci cetățuia întărită E o ruină părăsită. Iată, cetatea minunată – Cetatea cari a fost odată, Cetate a străinilor – E, spre mirarea tuturor, Din temelie, nimicită Și nu va fi, din nou, zidită.


Pe înălțimile pe care Țara Samariei le are, Vei sădi vii și-al tău popor O să mănânce roada lor.


„Iată, munte nimicitor” – A zis, cu glas răsunător, Domnul din cer – „ia seama bine, Căci am necaz mare pe tine! Pe tine care te vădeai Că tot pământu-l nimiceai! Spre tine, mâna-Mi voi întinde, Iar brațul Meu te va cuprinde Și de pe-naltul stâncilor, În hăul de la poala lor, Ajunge-vei a fi împins, Căci te voi face-un munte-aprins.


Morman de dărmături, astfel, Are ca să ajungă el, O vizuină doar, în care, Culcuș, numai șacalul are, Pentru că nicicând – negreșit – N-o să mai fie locuit. Are s-ajungă o pustie Și de batjocură-o să fie.


În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.


Vai, vai! Cum s-a mai nimerit Că aurul s-a înnegrit! Vai, vai! Cum s-a mai preschimbat, Acuma, aurul curat! Vai, vai! Cum s-au mai risipit Pietrele ce-au alcătuit Sfântul Locaș al Domnului, Pe marginile drumului!


Surpa-voi zidul, negreșit, Pe cari cu ghips l-ați tencuit. Jos, la pământ, am să-l trântesc Și temelia-i dezgolesc. Împrăștii piatra zidului, Iar printre resturile lui, Voi toți, atunci, o să pieriți Și că sunt Domnul, o să știți.


Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”


Pentru că în picioare, voi Călcați pe cel sărac și-apoi – După ce v-ați purtat astfel – Luați și grâul de la el, Iată dar ce o să pățiți: Degeaba, case vă zidiți Din pietrele cele cioplite, Căci n-au să fie locuite! Măcar că vii bune aveți, Din vinul lor, nu o să beți!


Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.


În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”


Tu ai ieșit să-Ți mântuiești Poporul și să-l izbăvești Pe al Tău uns. Cu brațul Tău, Acoperișul celui rău Îl spulberi căci – din temelie Și pân’ la vârf – o să îi fie Zdrobită casa, negreșit. (Oprire)


Iisus, atunci, i-a întrebat: „Vedeți aceste clădiri? Toate, Să știți că fi-vor dărâmate: Piatră pe piatră n-o să stea – Nimic nu va mai rămânea!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ